sâmbătă, 15 august 2009

Welcome to Ciorania !

S-a umplut tara de Ciorani. Mai mici, mai mari.
Cand te uiti in stanga, Emil iti zambeste in coltul gurii cu un aer boem.
Emilia, n-ai cum sa o ratezi- e in dreapta ta, nu se lasa nici ea mai prejos, profita de orice ocazie sa isi etaleze acest spirit intelectual.
Sunt profunzi. Genii neintelese. Vorbesc in citate. Inventeaza maxime.

Emilia era pana mai acum 6 luni o “rahatzica doolcica” ce se juca cu ce putea prin nisip. Acum viata ii e plina de citate din Cioran. La fel si profilul. Respira Cioran
Si-a dat seama, intr-un final, care era motivul pentru care capul ii e de 5 ori mai mare decat trupul: e filosoafa, ma ! Un astfel de talent nu trebuie nicicum sa fie lasat sa se stinga in neant. Tu , asta mai mare, mentorule, ai grija de micuta sa nu se piarda !

Un groupie adevarat nu se lasa cu una cu doua, se documenteaza, nu se multumeste cu Cioran- e prea “subtire” pentru talia sa mondiala….mai un Petre Tutea, mai un Eliade- sa se vada, dom’le, ca omu’ e cult ! insa Emil, ne permitem acum, ramane baza.
Daca ar vedea saracul Cioran ce ultrasi are in timpurile noastre ( bine, Cioran daca ar putea vedea ceva, s-ar uita in Franta in niciun caz in Romania ! ) s-ar rasuci in mormant. S-ar rasuci pana cand putregaiul din el ar deveni flacara. Am zis-o bine, maestre?

Intotdeauna m-a speriat Cioran.
Prima data l-am citit prin clasa a noua, pe tren…in drum spre Brasov. Singura. Nu, nu. Nu recomand. Am crezut ca o iau razna. Pentru colegii mei de compartiment am fost probabil o ciudatenie, un rahat de copil care facea niste grimase de neinteles la fiecare 2 minute. Poate pentru ca citeam cum trebuie sa ma biciuiesc, sa imi simt sangele cum arde ca printr-o halucinatie pentru a simti fericirea adevarata. Poate nu sunt suficient de profunda, poate sunt prea tampa…dar pe mine Cioran ma sperie. Mai ales poza lui. A fost nebun, dar asta e o conditie necesara. Ba, vrei sa fii geniu? Fa-te, ma, mai intai nebun si apoi mai discutam.

De dorul lui, am incercat acum cateva luni sa recitesc “Cartea amagirilor”. Iar m-a speriat poza. In afara faptului ca mi-a placut mirosul de carte veche si m-am amuzat teribil la vazul inscrisurilor pe care le-am facut in urma cu…4 ani, nu prea m-a incantat… mi-a amintit de ce urmeaza sa spun si m-a amuzat si mai mult comparatia cu personajul cu pricina, care a venit de la sine. Am vazut candva la TV un reportaj cu Becali despre o carte pe care o citise si facuse si el, ca si mine, tot felul de semne prin carte si comentarii asupra cartii. Ce sa mai, eu si Becali- tre sa ne angajeze astia sa facem recenzii la carti.
Nu gasesc acum cartea, dar stiu sigur ca am scris, facand referire la un paragraf : “ jeez, asta e nebun !!”. A se remarca jeez :))- minte de 15-16 ani.

Nu stiu cat de bine il inteleg astia pe Cioran. Nu stiu daca inteleg ceva. Stiu doar ca e la moda sa o arzi in iordanisme din astea filosofale si asta fac.
Omul e prea profund. E geniu, ce sa-i ceri?! Imi pare rau pentru el, a ajuns sa fie idolul prostopoancei deghizata in filosoafa neinteleasa.
Si asta doar pentru ca e un trend. Maine-poimaine te pomenesti ca incepe unul cu citate din biblie. E de-ajuns. Evribadi in za casa mare – ultras Isus si Fecioara Maria, despre care nu stim sigur cat de fecioara a fost.

Hai sa lasam filosofii in pacea lor. Astia n-au pace oricum. Nu putem sa ne legam de altii?! E chiar atat de interesant sa te dai mare cititor de filosofie ?! Sustinem ca ne place Cioran dar pe la orele de filosofie nu dam. Cum aceasta ipoteza antitetica? Sau scoala e doar un ciot in calea succesului, un detaliu insignifiant pe care nu merita nici sa te pisi apai sa mai si frecventezi. Sa le oferim filosofilor sansa de e fi cititi de oamenii de care merita sa fie cititi.

Prefer Camus.

Te crezi un mic Cioran, dar stii ca maximul pe care l-ai putea atinge in viata se rezuma la Ciorap. :)

pAndu

4 comentarii:

katrina spunea...

draguta.. filozofezi :))

justDan spunea...

Filozofia nu umple farfuria, dar imi place cum se asterne pana pe hartie, pardon, degetul pe tasta pe aici:) keep it up, welcome in za blogosfera;)

dumb_rava spunea...

;;) tkanks. you re far too kind :))

Gabriel Mogos spunea...

Interesant este, ca filozofi de carton gasesti gramada. Acestia, inca de tineri se dau mari filozofi, chiar daca nu stiu cu ce se manaca aceasta. Probabil din cauza ca vor sa isi dea importanta incep sa isi dea cu parerea despre conceptele generale ale firii omului. Mai rau este ca acestia incep sa dea sfaturi...(continuarea este destul de trista)

PS Traim intr-o Romanie plina de filozofi si asta ne manaca timpul si nervii...

PPS Fiecare om are filozofia sa despre viata, mai rau este cand prostii afla despre aceasta.