"S" - initiala primului "EL", initiala actualului "EL", ce este al meu (?!) rar si cu intensitate Slaba.
Destinul face totusi ca, atunci cand imi barez "S"-ul cu doua linii verticale, sa nu conteze nimic: Sentimente, Sex, Suflet. Trecutul se estompeaza, prezentul e doar o Stare. E totul numai viitor- viitorul Laurei (fara multauzita litera in titlu)
Laurette
UPDATE: A avut Bulgaras- has grija sa vina Mosu' si in Ap. 71. A fost cea mai exploziva ciocolata din Univers.
"Daca-mi explodeaza capul?"
Adevarurile pe care le consideri valabile isi pierd din semnificatie odata cu trecerea timpului. Asta nu se intampla doar in cazul "adevarurilor", ci a tuturor lucrurilor in care crezi la un moment dat.
Aseara, spre exemplu, credeam ca am descoperit cea mai, cum as putea s-o spun delicat?!, de cacat replica de agatat. Desigur, de existenta alteia cu un grad mai ridicat de cacat in continut, pe care s-o descopar mai tarziu, eram convinsa. Dar de ce imi sunt sfaramate visele atat de rapid ?!
Incepem cu replica de-aseara.
Greaua mostenire lasata de Ceausescu s-a dovedit a fi mai grea decat era menita sa fie si e inca prezenta in timpurile noastre: cozile la orice !
Asadar, coada la concert Cedry2k (!!), iarna, frig, dans ritmic din picioare, incalzire reciproca si discutii de stat la coada- prin definitie, un fel de brainstorming pentru ca fiecare spune ce-i trece prin cap. P’asta o spun ca sa ma scot : nu mai stiu cum s-a ajuns la replici de agatat, stiu doar memorabila :
- Tatal tau a fost brutar ?
- Nu. De ce ? (fata se presupune ca e indeajuns de retardata incat sa intrebe)
-Pentru ca ai niste chifle minunate.
Urmatoarea replica a fetei, ipoteza de mai sus fiind valabila, e "la mie sau la tine ?".
De-aici s-a tras concluzia ca baietii nu poarta dupa ei un IQ Meter, fetele cad prada formidabilei replici si scopul pentru care traieste omul e indeplinit: perpetuarea speciei.
Aseara imi formasem un top, unde chestia asta isi avea locul de onoare, si eram chiar mandra ca izvorul nesecat de bancuri si glume dintre cele mai tari face parte, indirect, din Zoo.
Replica de azi.
Asta doare mai tare pentru c-am trait-o, deci eu sunt personajul principal. Ca mai toate filmele mari in care joc, actiunea se petrece la metrou. De obicei nu analizez lumea la metrou, dar pe gaylord fuckeru’ pe care urmeaza sa il introduc in scena mi-era imposibil sa nu-l observ pentru ca era in fata mea, purta poseta, avea blugi stramti si o haina care tipa "Gaaaay !!!".
Vine metroul, inaintez, urc si aud "Ce ghetute frumoase, ti le-a adus Mosul ?". Am crezut ca am auzenii, ca e subconstientul care imi joaca feste, suparat poate pentru ca n-am primit nimic de la Mos Nicolae; m-asez pe singurul loc liber. Gayul se posteaza in fata mea, isi scoate o carte din posetuta (cat de bine ii stiu pe astia care se caca pe ei ca citesc si-o fac de fatada!) si isi incepe lectura. La urmatoarea, inevitabilul s-a produs- s-a eliberat locul din dreapta mea. Asta se aseaza, ma dau putin spre stanga cat mai discret.
Acu’, eu nu sunt tipul fetei cu zambet talamb pe fata, ca seriozitatea mea se traduce pentru unii in “suparare” e altceva.
- Esti suparata ca nu ti-a adus Mosul nimic ?
Tacui din nou. Ma gandeam ca se potoleste daca vede ca nu-l bag in seama.
- Nimic, nimic ?
« Ce faci tu, Andrado, acum ? Deja se uita lumea la tine, de injurat nu poti sa-l injuri si nici sa-i dai una nu poti. »
M-am intors catre el cu totul, teleghidata, l-am privit adanc in ochi:
- Doooh!, mi-am dat ochii peste cap si m-am intors la pozitia initiala, tot teleghidata.
Pac!, scoate o bomboana din buzunar si mi-o pune in poala, peste geanta.
- Uite, iti dau eu o bomboana!
« Ce zisasi ?? »
O pun inapoi. Mi-o pune la loc. O iau, ajungem in statie, ma ridic:
- 1. Tu esti dobitoc ?
2. Pe tine nu te-a educat ma-ta ca nu e frumos sa vorbesti cu strainii ? Eu nu iau bomboane de la necunoscuti.
3. Scrie cumva pe fruntea mea "tipa de agatat la metrou ?"
I-am aruncat bomboana si m-am dus in spatele metroului, inganand ceva de morti, mama, poate si cativa verisori.
Cum sa nu ti se demoralizeze cazmaua cand lucrurile in care credeai pana mai acum cateva ore se "prapadesc" sub ochii tai ?
Plus ca, eu nu inteleg cateva chestii importante : de ce dracului e tara asta plina de prosti care tin cu tot dinadinsul sa-si arate prostia la orice pas ?! De ce sa crezi ca cizmele mele sunt ghete ? De ce sa porti poseta ?, da-te-n (controleaza-te, Andrado, la limbaj ca te vegheaza dumneSurul suprem) ce vrei tu ! De ce sa nu umbli cu IQ Meter dupa tine si sa umbli cu bomboane in buzunar?! De ce sa fie o replica mai proasta de agatat decat exemplul lu’ Brain ?
P.S. : “Mi s-a demoralizat cazmaua” o s-o explic cu alta ocazie.
Buna,
Eu sunt Andrada Ioana Tuca si vreau sa fac un experiment pe propria-mi persoana.
Imi pun intrebarea daca toate femeile s-au nascut cu gena de a fi curve. E o intrebare fireasca.
Nu vreau sa ma pierd in detalii, tot ce vreau e ca fostii sau actualii prieteni ai prietenelor mele bune sa ia legatura cu mine prin intermediul oricarui mijloc.
Indragosteste-ma de tine, poti ?
Multumesc.
Eu am crescut uitandu-ma cu tata la Tuca Show, pentru ca e oltean, pentru ca il cheama ca pe mine doar ca ii lipseste o virgula si pentru ca e „destept”, cum imi explica al meu domn Tuca cu „t”de la tuica. Cu el l-am descoperit si pe Dinescu sau Tudor Popescu, si-asa a inceput sa-mi placa politica.
Am copilarit greu, ducand in carca responsabilitatea de a fi portarul de vara, in vacanta de la tara. Am ajuns sa ma urmaresc meciurile nationalei, sa tip, sa injur in reluarile de a doua zi de pe TVR 2, sa plang la retragerea lui Hagi si sa ghicesc pronosticuri.
Am crescut, mi-am facut prietene dar au ramas discutiile despre fotbal, tenis, gimnastica pe care numai cu baieti le purtam.
De ce toata aceasta relatare? Eu am crescut printre baieti, n-am fost baietoasa, ca doar am facut gimnastica cu gratioasa Patrita, dar cred ca am preluat cateva chestii tipice.
ACEASTA NU E DECLARATIA PRIN CARE MARTURISESC CA SUNT GAY, FOR SURU’S SAKE !!
Astia de la Taxi m-au pus pe ganduri cu revenirea lor.
„Te iubesc” nu sunt cuvintele dupa care tanjesc, ma doare fix in fund de „te iubesc”, iar asta e nu e un lucru de ignorat...e cam greu pana cand o durere se face simtita de fundul meu bombat !
Chestia asta cu iubirea e in cliseele hollywoodiene. Nu-mi plac cuvintele mari pentru ca suntem prea mici pentru a le rosti. Nu e vorba de romantism, sunt- imi plac florile. Freziile. Si-mi place dragostea. Seara.
Eu nu spun des „te iubesc”, mamei i-am spus pentru prima data acum un an, dupa ce am tot ezitat spunandu-i la telefon „si eu”. De ce? Pentru ca persoanele importante din viata mea stiu foarte bine ce simt, stiu foarte bine ca le pun lor ceai inainte sa-mi pun mie si ca fara ele n-as fi eu.
Eu nu prea pot sa spun „te iubesc” si nu vreau sa mi se spuna. Ca daca ma supar ma intorc in copilarie si ma inspir din citatu’ grav : Veritasaga nu se asculta, se simte.
„Te iubesc” nu se spune, se simte.
pAndu
Gata. S-a dus si Adrian Paunescu. Sa vezi acum, "ce chin, ce dor, ce jale".
Isi mai aminteau ele (televiziunile cu potential) din cand in cand sa-l huiduie, din diverse motive ( i-a cantat ode si osanale lui Ceausescu, mai apoi ca a fost securist, ca a facut si a dres ),dar sa te tii acum nenicule. Pun pariu ca o saptamana, daca nu chiar doua, trei, va fi mare tam-tam pe marginea subiectului "Moartea dragului poet national Adrian Paunescu". Nu va fi de o asemenea anvergura ca suicidul Madalinei, dar in orice caz, subiectul necesita dezbateri intense si multe ore de emisie.
Omul a scris. Bine sau rau, dar a scris. Gurile rele spun ca poeziile nu sunt chiar ale lui, ci ale unor copilandrii care activau, pe atunci, la controversatul Cenaclu. Gurile rele mai spun ca omul a murit din pricina exceselor ( fie ele de zel, sau de alta natura), dar asta nu prea mai conteaza.
Ma gandesc totusi, ca nu vor mai gasi prea curand, inca un tovaras aidoma recent-raposatului, care sa le compuna la secunda fantastice poeme despre Marele-Cutremur-ce-va-sa-vina, despre politicieni demagogi si minoritati frustrate.
Lasand la o parte poezia, omul instiga in felul lui: la cultura sau la rascoala. Mai mult "sau", decat "cultura", mai mult "sau" decat "rascoala".
A fost si el ceva, candva. Si avea o ironie fina, care ma incanta, cumva. Probabil, din acest simplu motiv, nu multi romanasi l-au inteles. Ironia fina nu e facuta pentru toate urechile nespalate.
"Nimeni nu e atât de rău încât să n-aibă dreptul unei vieţi lungi." A.P.
Mi-am fumat tigara, mi-am baut cafeaua si m-am intors la conditia obisnuita de secretara, tot cu gandul la ultimele trei zile. Legendare!
Nu, nu m-am indragostit de vreun zeu coborat fix de pe muntele Olimp ( daca ma chinuiam putin, poate reuseam) si nici Patrice n-a venit in genunchi la mine implorand sa ma casatoresc cu el, la loto n-am castigat si chiar daca as fi facut-o, banii n-ar fi durat trei zile ca, deh, avem silicoane de pus, kile de cumparat, vile de mobilat, bilete pentru Amsterdam si garantia unei vieti relaxante de achizitionat. Aplicatia Facebook- Pentru Prieteni.
Fusei la Bucharest Tattoo Convention 2010, bre!, prima conventie organizata in capitala madrei tari. Mandra de prostie, dar asta e alta fila din cartea vietii pe care vreau candva sa o scriu ( azi ma simt artista !).
Veni lume multa, diferita si ciudat de speciala- asta aveam sa aflu mai tarziu.
Impactul a fost : "Ce caut eu aici, acea needle virgin de care o astfel de orgie artistica nu prea are nevoie ?". Dar au avut nevoie de mine, daca nu la strans sacii galbeni, macar ca om de incredere pe care te poti baza cand vine vorba de rapus bestia numita, simplu, vodka. Asta seara, pentru ca ziua lumea e seriosa si tatueza. Nelumea se trateaza cu algocalmin cu bere.
Tot nu reusesc sa depasesc faza "sunt femeie- vorbesc/scriu/aberez exagerat de mult".
Dar hai sa incepem.
Ca mai toate chestiile care conteaza, conventia a durat trei zile- c-asa vrea Creanga din mormant: 27-29 august.
Inca de joi seara, toti artistii care acceptasera invitatia spusesera " Salut, Bucuresti !", "Salut, centru vechi inca in renovare !", "Salut, bere smechera care face poc! ca sampania !".
Vineri, in prima zi, am indraznit sa absentez. Serviciul meu e... solicitant, mai ales dupa o seara tumultoasa. Insa, Artistii cu a mare s-au prezentat la datorie, datorie pe care o stiu al dracului de bine. TOTI. Ar fi pacat daca i-as enumera doar pe cei cu care am reusit sa schimb idei si zambete largi, pentru ca toti merita aceeasi recunostinta.
Bucurestenii au fost destul de receptivi, in masura in care au trecut pe-acolo fie ca erau pasionati, fie ca aveau un fluturas de dimensiunea unei muste de acoperit cu, surpriza !, tot un fluturas de dimensiunea unei, alta surpriza !, muste mai grase, fie crezand ca se tatueaza gratis ( ce zisasi ??), sau avand impresia ca mai nou Vanghelie da mici si bere la Sala Palatului si nu in Parcul Izvor. Exceptie domnul American Flag, care fusese dat afara de iubi-iubi de la Snagov si, cu gandurile sado-maso adanc inradacinate inlauntrul sau, a nimerit unde trebuia.
Au fost acordate premiile si prima zi a conventiei a trecut.
Zi fericita pentru cel mai simpatic bautor de tequilla in the house, care si-a insusit unul din premiile facute de, cu si din mana lui, in toate sensurile pe care le pot capata prepozitiile astea.
Sambata am ajuns dupa-amiaza la Sala Palatului, fiind primita cu acea caldura pe care ti-o poate oferi doar un refren din Parazitii. « Doar alcool, sex, droguri » si mai ales tatuaje s-au intamplat in a doua zi a conventiei.
Domnul cu nume biblic de la securitate mi-a aratat ca exista inca in tara asta mancata de rugina hotiei oameni corecti si foarte devotati. Nici oameni care sa rada mai mult decat mine n-am prea intalnit- Sefa, you’re the boss !
Analizand, organizarea si desfasurarea evenimentului au fost impecabile, la nivel de Romania, de Bucuresti- orasul unde lumea nu se mai satura de tribale.
Sa revenim la sambata. Atmosfera a fost bine intretinuta de maestrii amintiti mai sus, publicul a cantat si a dansat, eu incercam sa ma integrez in peisaj si cum toata lumea stia versurile a fost usor sa avem un numitor comun. Pacat ca am prins doar doua piese.
Am vazut tatuandu-se cel mai frumos portret vreodata (Cu durere in suflet, recunosc. Il intrece pe preferatul meu, Einstein.) si pe zeitatea elena la lucru.
Roiul de albine s-a plimbat prin sala toata ziua intepand si eliberand sunetul, la inceput, deranjant pentru orice strain de tot ce inseamna arta asta. N-a fugit nimeni de frica roiului, ba din contra. A fost o zi pe cinste, cu foarte multe tatuaje bune inscrise in concurs la toate categoriile pe care nu le mai stiu la numar, pentru ca erau multe.
Fericitii posesori au defilat pe scena nestiind ca pe frunte poarta un fel de tatuaj aparut din senin : "SATISFACTIE" cu litere de-o schioapa.
Zi fericita pentru acelasi tequilla guy, Sven, inca mandru posesor de premiu.
Ziua numarul doi a continuat seara, la after party, unde am dansat cum n-am mai facut-o demult si unde am descoperit ca as putea fi o buna translatoare, obiect de studiu: Vama Veche- Vara asta. Oameni mai energici am vazut mai rar, sigur e efectul tatuajelor. Trebuie.
Eu, Andrada de Romania, ma declar impresionata !
Paranteza : A naibilor tu, Andrado, te mai crezi si vreun fel de printesa acum ! Am inchis paranteza.
Duminica pentru mine a inceput tarziu, cand am reusit sa ajung cu chiu, cu vai.
Pentru singura data in istoria mea de persoana fizica nu mi-am permis sa ma plang de cearcane sau oboseala, toata "adunatura aia" de la Sala Palatului era aterizata de pe planeta care inca lucreaza la masa vocabularului si n-a ajuns la cuvantul oboseala.
Am spus cumva mai devreme ca sunt impresionata ?!
Din nou, roi de albine, din nou artisti seriosi care atunci cand e vorba de treaba lor o fac cum nu se poate mai bine. Acelasi domn cu nume biblic m-a intampinat la intrare, aceeasi atmosfera. A fost cea mai frumoasa zi din cele trei si cea mai lunga.
Doi, zece. Doi, zece. Cinci. Trei. Sapte sute treizeci si doi. Ze-ce. Ze-ce.
Mai putine pauze de tigara pentru ca afara erau circa -700 de grade Celsius, deci mai multa socializare indoor. Si asa ajungi sa cunosti oameni despre care nu-ti imaginai vreodata sa fie atat de deschisi si populari.
La ora opt seara, cand se presupune ca trebuia sa se fi incheiat toate socotelile, oamenii inca se tatuau, in timp ce pe scena erau inmanate premiile zilei si cele mai bune ale editiei.
Mie nu-mi mergea zoom-ul sau, daca mergea, nu deslusisem cum sa-l invat sa faca primii pasi. Nici eu nu reuseam sa fac cinci pasi la dreapta catre pseudo-pitiponc, ratacita in discutii despre imobiliare, febra fetei mici si dezbracate din stanga, daca ii e rusine sau nu lui Costi sa se dezbrace pe scena, cat de nebuna a fost seara trecuta si cat de tare ar fi sa mergem candva la Timisoara. (Alina, Atti, cand ma fac mare vreau sa fiu ca voi).
Singurul regret : nu a reusit nimeni sa umple amaratul de indian !!
Zi tristuta pentru Sven, teguilla guy, si pentru trofeul lui cuprins de un val de energie magica si evaporat ca prin minune. Isn’t this ironic ? Poti oricand sa-ti faci altul.
La final, stand pe scari in fata Salii Palatului, ne simteam ca in copilarie in ultima zi a vacantei de vara ( mai mult cei implicati direct). De maine ce mai facem ?
Eu stiam ce-o sa fac. Troleul 69 o juma de ora, 10 minute mers pe jos, cafea, tigara, cafea, tigara- secretara.
Nu stiam ca o sa scriu chestia asta pentru ca nu credeam ca o sa raman atat de marcata ( asta suna de parca m-ar fi marcat padurarul « bun de taiat ») de tot ce s-a intamplat acolo. Chit ca n-o sa mai vad (prea curand) pe nimeni din toti cei pe care i-am cunoscut, stiu ca de-acum n-o sa mai am niciodata pareri preconcepute. Cat despre evenimentul in sine... Costi, unde ziceai ca vrei statuaia ?
Si nici nu stiam c-o s-o public de-abia vineri, adica acum, din lipsa de "bun de tipar", pe care oricum nu il am de la pseudo-persoana care doarme, probabil.
Suna-ma, ba!
pAndu
E ziua ta. Astepti cadoul mult promis. Nu-l primesti.
Primesti flori si-o masa plina cu vin. Rosu. Sec. Musai.
Bei. Mai bei. Te-mbeti.
Pleci. Masa n-o iei cu tine. Nu vor sa ti-o dea, ai dracu’!
Alta masa, alta distractie. Vodka. Wisky. Bere. Si ce mai are lumea prin pahare.
Nu mai faci cinste pentru ca nu mai ai bani.
Bei. Mai bei. Te-mbeti. Inca.
Il vezi. El era cadoul tau? Ele spun ca da. Inlocuitor.
Te duci. Te-ai dus? Cu greu. E ziua ta, esti beata, stii cum sa il iei.
Fata in fata. Indruga chestii fara sens. Ii iei paharul si bei.
Ce? Gin? Bleah !
Il lasi. Paharul. Il lasi. Pe el.
Ti-e rau. Te-asezi. Zambet tamp, asa nimeni n-o sa observe. Urasti minimalul !
Uite-un strut!
Hai! Afara e aer. Merg cu tine.
El in fata. Scari. Aolo! Tocuri. Shit!
Cer. Stele. Afara. Aer? Nu, e gin. Vapori.
Ai vomitat de doua ori in viata ta. Cum se facea?
Te-apleci. Aripa de strut pe frunte.
„ Nu-ti fie rusine, nu e unul strain, sunt eu, Strutu!”.
Razi. Mai razi. Uiti. Vaporii de gin s-au evaporat.
Gata. Esti bine. Stii. E prietenul tau, da.
Absint?
Hai! Flame it, baby!
Prietenii nu-ti demonstreaza in fiecare zi ca iti sunt prieteni dar si cand o fac, te scapa de vomitat..jpg)
pAndu
Te-ai plictisit de extensia wordpress ? e foarte simplu sa scapi de ea. TLH are o super oferta: cu doar 48 de lei poti sa ai acum propriul domeniu.TLH are cele mai accesibile solutii in materie de gazduire web sau administrare domenii.
via Alexandru Marin
Nu e nevoie sa fac o adevarata cronica din ceea ce se intampla pe meleagurile mioritice , in zilele noastre. Nu e nevoie nici sa mai spun ca romanasii nostri au ales presedintele cu intestinul gros, nu cu capul. Dar e nevoie sa ii fac o "oroare" celui care mi-a distrus tot cheful de invatat in sesiune :
Multumesc, ba, boule, ca mi-ai distrus vara ce va sa vina !
Multumesc ca esti atat de idiot si de cretin, incat nu ai gasit o solutie mai buna, decat asta in care tata, ca si alti bugetari amarati, sa renunte la bani munciti pe bune, ca sa acopere incompetenta ta si alor tai.
Multumesc ca imi confirmi inca o data ca am fost suficient de desteapta incat sa nu pun stampila pe tine.
Multumesc ca existi, cu toate ca mai bine te-as vedea crapat, cu capu` spart, cu ochii scosi si cu picioarele retezate, pentru ca datorita tie am descoperit ca exista altii mult mai buni ca tine, ba chiar ca tu esti mai jos decat Maria Proasta. ( cine o stie pe Maria Proasta intelege comparatia.)
Sper din tot sufletul ca din banii bugetarilor si pensionarilor sa iti iei lumanari si tamaie !
Am zis !
Pies: Doamne iarta-ma ca gandesc stramb.
Om mai destept ca romanul nu s-a pomenit.
Au incercat americanii ceva in aceasta privinta dar dupa ani petrecuti in laboratoare si mii de epxerimente pe sobolani, tot ce au putut realiza a fost un robot care sa scuipe seminte cu un debit de 7 grame/ secunda.
Barosanu' Titi Costoraru' le-a retezat-o scurt din caruta sa tunata cu felinare, dulai si cutit la cingatoare, dovedind ca el la numai 3 ani reusea un spectaculos 9 grame/secunda. Pentru asta s-au jurat pe stramb, cu lumanarea aprinsa si cu mana pe Biblie, frat-su Shibi si sor-sa Nuimivineinmintenumetipicdetiganca.
La noi totul se desfasoara cam in acelasi registru: justitia functioneaza dupa aceleasi reguli expuse mai sus doar ca aplicate mult mai prost si fara rost. Macar aici o stim pe-a dreapta.
Cand vine vorba de politica, insa... lucrurile se schimba. Daca Sibi si-ar fi putut schimba declaratia in defavoarea lui Titi Costoraru' pentru o cinzeaca si o sticla de ulei taman buna pentru lamba, ar fi facut-o. La fel si sor-sa pentru un pachet nou de carti de ghicit si o vopsea de par bulgareasca.
De-asta s-au gandit ei, maestrii costorari, sa arate lumii cat de destepti suntem noi, sa moara maicuta mea.
Au facut, deci, un sfat popular si au decis: costorarizarea Romaniei. Da-o dracu de treaba, lucrurile aici e prea fishy.
Asa ca n-a durat mult si dupa circa saiajde pungi de semninte nutline pestrite cu extrasare au intocmit planul de actiune.
Aici intervine elipsa narativa, numai Creanga stie exact la ce ma refer (pacat ca e sub pamant si nu poate explica). Ne treziram dintr-odata toti cu un accent grav, acorduri de Bach de la Barlbulescu si comportament tipic costoraresc, unde mai pui ca de la atata nutline cu extrasare toate costoraritele se viseaza Angelica Bonita?!
Pentru inceput, au reusit un lucru pe care noi am tot incercat sa il rezolvam, fara niciun rezultat. Costorarii au recuperat, dupa ani si ani, tezaurul de la nenorocitii de rusi.( sasi hui, blea).
Si pe cat de chibzuiti si tematori, pe atat de sireti: jurara sa il apere cu pretul vietii, de aia l-au transformat in lanturi pentru dulaii de la carutele tunate, in cruci pentru preasfintiile lor, mitropolitii tuturor mitropoliilor de pe intreg teritoriul Romanii si in covrigi brasoveni- d'aia cum doar la Victoriei la metrou mai gasesti in zilele de mare foamete.
Gatul cainilor se rupea, mitropolitii orbeau la vazul stralucitorului metal, cat despre covrigi...erau fix simpli, nu tu sare, nu tu mac, nici susan cat varf de ac. Nimeni nu manca asa covrigi.
Din acel moment costorarii, pentru binele acestui popor in fata caruia jurasera credinta, poarta tezaurul la dansii...macar asa rusii n-or sa ni-l mai poata lua. ( Tu te-ai baga sa-i furi unuia lantul de dulau de la gat in timp ce scuipa seminte cu un debit, in medie, de 8 grame/secunda?! Asa ziceam si eu.)
Multe maretii au sa mai faca costorarii pentru natiune, multe au sa mai desfaca costoraritele, multe au sa mai insfaca costorarii conducatori. In timp ce prostii ca mine isi pierd timpul cu tampenii in loc sa isi faca proiectele serioase pentru facultate.
PS: Do not costorarizate yourselves!
MaximA zilei spusa seara:
Eu: Basescu e, oricum, un cacat cu ochi.
A mea mama: Cu un ochi !
Un sincer si calduros, fmm ! :)
Sarbatorim 1 mai muncitoresc pentru ca muncim (mai mult Andrada), suntem grasi (mai mult Gicanu), suntem genii neintelese (mai mult Alexe), pentru ca purtam ochelari (mai mult Cati) si pentru ca nu mai vedem de beti ( mai mult Laura).
La multi ani !
Via Adelina Cristea
O noua initiativa a tinerilor liberali din Teleorman, care nu necesita resurse financiare exagerate din partea ta sau timpul tau pretios.
Ideea e simpla : Daca ai carti care merita citite, dar care nu-si mai gasesc loc in biblioteca ta, fa o fapta draguta si doneaza-le ! Cu cat vom avea mai multe carti donate, cu atat va scadea mai mult sansa de a nu avea niste copii pasionati doar de jocurile de calculator. Cartile stranse vor merge la bibliotecile din judetul Teleorman, si de aici, mai departe, la temelia culturii generale a pustilor din scoli.
Asadar, va asteptam la orice sediu PNL din judet pentru a ajuta la formarea unei generatii fara Cocalari - slash- Pitipoance ! :))
Ai carte ? ... Imparte !
“ it shouldn`t hurt me to be free,
It`s what I really need…”
Dubla 1 / Crazy Beautiful.
Imi aduc aminte de majoritatea lucrurilor care s-au intamplat cand aveam 17 ani. Imi aduc aminte de ziua in care ne-am intalnit. Zambetul lui, atingerea lui…
Ai putea fi oriunde, atunci cand viata incepe sa-ti surada, cand viitorul se deschide in fata ta si poti sa nici nu-ti dai seama de asta, decat atunci cand s-a intamplat deja.
Sunt milioane de oameni acolo, dar , in sfarsit, toti vor fi UNUL singur. Se panicheaza uneori, uita sa respire, dar stiu… stiu ca este ceva frumos in imperfectiunea mea. O frumusete care ma tine sus. O tarie care nu imi poate fi luata. Plec sa te vad. Dar pana atunci, am o poza pe care o tin cu mine mereu.
Dubla 2 / Magicianul.
Tu confunzi dragostea cu trupul. Am incercat sa iti explic ca te-am iubit pentru tine, nu pentru altceva. Bineinteles ca imi este bine alaturi de tine. Dar nu esti… cred ca esti atat de orb, ca nici nu stii ca nu ma iubesti. Nu stii ca esti un ticalos imputit care nu poate, este si asta o forma de neputinta, decat sa se considere doar pe sine pe locul unu. Pentru ca nimic nu te afecteaza, acolo, in fundul sufletului, acolo unde conteaza. Ti-ai construit viata asa ca nimic sa nu te atinga. Indiferent ce faci tu, ai puterea sa spui : nu am avut ce face.
Tu nu poti pierde niciodata. Tu poti sa treci imediat la urmatoarea aventura. Sa o ia dracu de aventura !
hurricane katrina
E un sentiment al naibii de neplacut cand realizezi ca te-ai facut mare si ca s-a terminat cu joaca.
Nu sunt nici Dalai Lama, nici macar Camus sa-mi permit s-o dau in teorii filozofice, afirmatia mea e de multi si demult cunoscuta.
E de cacat cand nu mai poti nici sa te caci in pace, fara sa fi presat de timp.
Parca ieri ascultam Vama Veche si plangeam pentru saracu' Andrei, care, la cat de prost era, s-a impuscat in cap.
Mi-e dor sa ii plang de mila unui necunoscut, la fel cum mi-e dor de vineri- ziua de film, de cum rasuna "am doar optispe ani" odata la doua sambete sau de tractorul din regie.
Chestia asta n-o scrie o muiercea proasptat intrata la menopauza, o scriu eu- Andrada, 20 ani.
Chit ca pare o pagina de jurnal, nu mi-e rusine sa o public. O fac pentru voi, prietenii mei, cei pentru care nu mai am timp.
Imi pare rau ca ne-am facut mari, ca pana si eu m-am facut mare, ca sunt o amarata fara de minute sau mesaje, ca nu pot sa ma intalnesc cu voi atat cat as vrea, ca poate sunt nesuferita fara sa vreau, ca nu am putut sa te primesc azi la o tigara, la mine. Imi pare rau ca pana si postarea asta o fac in graba.
Va promit o gramada maaare de... oua kinder la primul salariu.
pAndu
Nu e vorba despre un studiu al britanicilor asa cum v-ati astepta si nici rezultatul unui sondaj realizat in paradisul obezitatii, SUA. Se intampla in micul nostru paradis.
Totul a inceput in momentul in care locomotiva a fluierat in gara, anuntandu-si plecarea, in sinea ei spunand: "Eu cand vreau sa fluier, fluier ! Si ma doare fix in pix ca tu ti-ai uitat incarcatoru'." Asta n-are nicio legatura cu ce vreau sa relatez in continuare dar mie-mi place sa bat campii atunci cand nu am pe cine sa bat.
E un fel de banc sec, mai sec decat bancul cu Rosiori: trei fetite cu sau fara codite pleaca spre formidabila capitala de stat.
Ajung in impozanta Gara de Nord, se intalnesc cu un petic, o chinezoica interesanta imbracata parca de Mazare the Mair si cu un ortac de natie necunoscuta. Dupa cateva schimburi de replici, eroinele purced la drum dar sunt luate prin invaluire de un elefant ragusit. Il coopteaza si merg impreuna catre paradisul promis cand am iesit din comunism: KFCul din incinta garii, pentru a pune la cale un plan malefic.
Din lipsa de finante, tinerii decid sa-si procure doar trei bauturi racoritoare ca-n vremurile bune din timpul domniei Mariei I.
Doua din eroinele noastre isi iau inima in dinti si decid sa faca el pasul mare catre o lume mai buna si sa achizitioneze uriasa comanda.
Totul mergea conform planului pana cand fetita in posesia careia se afla tava si-a amintit de echilibristica si miscarile de dans pe care le invatase candva de la Patrita. Imitand miscarile saltimbancilor, manuia tava cu atata maiestrie incat privirile agere ale celor din jur exprimau o colosala apreciere pentru reprezentatia la care asistau.
Apa dadea sa cada, podeaua chemand-o la ea, sucurile o urmau indeaproape. Cum sa stavilesti acest dans nebun?!
Privind-o, am realizat ca am alaturi pe insasi maestra jongleriilor si cand deja ma pregateam sa fac un edificiu in cinstea ei, era prea tarziu. Podeaua era satula de-acum, setea furibunda de care suferea se stinse in momentul in care sucurile s-au imprastiat peste tot.
Brusc, s-a dovedit ca nu-i bai daca intr-o duminica de martie n-ai timp de fond de ten si blush... cand stii sa te faci de ras atat de bine, blushul vine de la sine.
Pentru a completa tabloul, rasul privighetoric al subsemnatei s-a facut auzit pana, hait!, la Rosiori.
Spectatorii priveau incantati, pentru prima data in acea dupa-amiza gandind ca ar fi mers mai bine floricelele cu sos Glen decat traditionalele aripioare.
Fetele adunara capacele de pe jos, razand cu pofta. Comanda se transformase dintr-o miscare bine calculata din uriasa in colosala. Se intoarsera deci, la masa, cu o apa pe tava. (Hai ca pe-asta n-o faceam nici pe timpul lui Carol I).
Istorisira cele intamplate si vazand gravitatea situatiei, hotarara ca nu e cazul sa se faca in asa hal de ras incat sa se intoarca ele sa mai cumpere ceva.
Au dat cu mia imaginara, care a cazut pe fata cu elefant. Asa ca s-a dus.
La intoarcerea acestuia rasul inca persista pe fetele eroinelor, cand, din senin, un casier KFC le pune in fata doua sucuri: "din partea mea, pentru voi".
Ai dracu', astia de la KFC au agenti secreti care coboara din cer si aduc sucuri pentru posesori de doua maini drepte. Cum sa nu fie mai tare KFC decat McDonald's ??
( Fetelor din Zoo.)
Cu drag,
hurricane katrina.
Ce poti sa faci cand te-a durut atat de tare in acea parte a corpului, pe care unii o numesc cur, si nu te-a mai interesat acea chestie, pe care altii o numesc blog ?
Cauti un subiect bun, dar bun de tot, cu care sa revii si sa ii pui pe toti in aceeasi parte a corpului omenesc de care aminteam mai sus. Ba, da' al dracu' subiect nu e de gasit !
Si da-i si cauta in stanga si in dreapta, crezand ca poate Tu esti un mic rahat de Dumnezeu si ca ai de-a stanga sau de-a drepta Ta ceva. Dar n-ai, muritorule !
Si deodata, bum ! Bum, bum. Bum, bum, bum, bum, bum !
Ce e mai important in aceasta viata de muritor decat tuica unui batran curvar si cu suflet mare?! Nimic.
Cand vine vorba de ziua de nastere a lu' tataie Paulica, restul lucrurilor palesc cat ai zice analiza PEST.
Azi e ziua bunicului meu scump, cel pe care toooti prietenii mei il cunosc. Paulica, pentru cei care nu-mi sunt prieteni (huuuuo, uratilor !) este cel mai tare tataie din lume- concureaza cu tataia lu' Suru, diferenta e ca ocupatia de baza a unuia sunt vacile, a celuilalt femeile.
Bibliografie:
Tataie Paulica este tatal tatalui meu, nascut candva in trecut. A avut patru neveste, pe care le-a iubit atat de mult incat pe fiecare a ingropat-o. Pe mamaia n-o cunosc, a reusit sa ii faca felul inainte sa ma nasc. E un fel de nemuritor, mai mult decat atat- un om cu puteri supranaturale: tot ce ffflutura tataie trebuie sa moara.
Acum, e la a cincea nevasta, care, din cate am inteles, a fost recent spitalizata (nici asta nu mai are mult de trait). Tataie nu m-a iubit niciodata mult prea tare...sau, ma rog, e o chestiune discutabila. Cert e ca bani nu mi-a dat niciodata mai multi decat singurului care ii va duce numele mai departe- retardului de frate-meu.
Paul Gaugain, caci asa ii spun apropiatii, este, pe de alta parte, si cel mai iubaret om pe care l-am intalnit. Nu neg ca la majoratul meu ii sclipeau ochii ca unui sacal la vederea prietenelor mele si nici ca le invita la dans chit ca din boxe rasuna Patrice, nu Ion Dolanescu. Nici n-as avea cum pentru ca pozele vorbesc de la sine.
Se lauda prietenilor mei cu faptul ca are amanta de 40 de ani, pe care ar putea-o suna "chiar acum, daca nu ma credeti!", iar neveste-sii ii spune, in dorinta de a-i demonstra cat de rapid e noul sau scuter, ca ar parcurge distanta dintre cuibusorul lor de indragostiti si domiciliul fostei amante in doar o ora... si cu un consum redus !!
Singurul lucru care ma face totusi sa cred ca Paulica are ceva sentimente pentru mine, e ca mi-a marturisit ca, dupa ce moare, POATE imi lase mostenire unul din scutere- are doua- (m-a vazut singura proasta a familiei fara permis de conducere). Spera sa ma marit in maxiiiim cinci ani, pentru ca, preconizeaza el, pana la 85 de ani mai poate dansa cum se cuvine... e cel mai amuzant tataie din lume cand pleaca beat turta din vizita pe care ne-o face o data la doua luni pe scuter cu cascheta pe capatzan, incapatanat din fire. Cum sa puna scuterul in portbagaj si sa accepte sa-l duca singurul om treaz din familie acasa (acelasi retard) ?!
La multi ani, tataie !
PieS: nici de-a dracu' nu ma marit la 25 de ani ! Cum de ce? nu zisei ca tataie e nemuritor???
PieS la PieS: tataie face cea mai tare tuica din lume. Parol !
Later update: poza edificatoare cu Paul the greitast oan.
Eu, jos numita, am recent o mare dilema in viata.
Pe aia cu Haiti am rezolvat-o, cica a fost un cutremur pe acolosha... si Haiti nu, nu e vreo fata din Bosnia ramasa fara bani de paine, iaurt si apa o data la doua zile, pe care Caminul A7 Belvedere incearca sa o ajute, asa cum credeam, rupta de realitate, initial.
Problema mea este alta.
Nu stiu daca cineva a auzit de domnisoara Crina, Crina Abrudan. E prezentatoare de stiri sportive.
Ei, aici e problema, pentru ca daca nu ati auzit de ea si nici n-ati vazut-o, nu prea pot sa o descriu. Femeia aceasta isi schimba culoarea la par si tunsoarea la fiecare 2 zile( am facut eu o medie).
Si nu inteleg unde e logica, de ce ai face asta? M-am gandit initial ca poate e cobaiul unei mari firme de profil... fata de sobolan ar avea, saraca. Dar nu e, ma, cobai.
Apoi, mi-a venit in minte vesnica frustrare a femeilor care mereu shimba ceva la ele ca sa fie mai frumoase. ( de ce vorbesc ca si cum eu nu as face parte din acest regn? :-s)
Femeie, esti urata, da-te dracului! Impaca-te cu ideea si nu mai apela la toti frizerii si vopseorii din lume.
Chestia e ca, oricat ar incerca sa schimbe ceva la ea, tot nu reuseste.
Cum sa spun. S-o luam usor. S-a demonstrat intr-un studiu efectuat de expertii britanici ( si pe astia ii urasc, orice studiu e realizat de britanici) ca daca iti vopsesti si iti tunzi parul la fiecare doua zile, ochiul tau stang nu va ajunge la marimea ochiului tau drept, deci tot o stramba o sa ramai ! Asta nu inseamna ca merita incercat sa aplici teorema vopsirii parului zilnic, te asigur ca nici asa nu merge. De vorbit, tot stramb o sa vorbesti... tot o stramba o sa fii.
