De ce KFC e mai tare decat McDonald's?

Nu e vorba despre un studiu al britanicilor asa cum v-ati astepta si nici rezultatul unui sondaj realizat in paradisul obezitatii, SUA. Se intampla in micul nostru paradis.

Totul a inceput in momentul in care locomotiva a fluierat in gara, anuntandu-si plecarea, in sinea ei spunand: "Eu cand vreau sa fluier, fluier ! Si ma doare fix in pix ca tu ti-ai uitat incarcatoru'." Asta n-are nicio legatura cu ce vreau sa relatez in continuare dar mie-mi place sa bat campii atunci cand nu am pe cine sa bat.

E un fel de banc sec, mai sec decat bancul cu Rosiori: trei fetite cu sau fara codite pleaca spre formidabila capitala de stat.
Ajung in impozanta Gara de Nord, se intalnesc cu un petic, o chinezoica interesanta imbracata parca de Mazare the Mair si cu un ortac de natie necunoscuta. Dupa cateva schimburi de replici, eroinele purced la drum dar sunt luate prin invaluire de un elefant ragusit. Il coopteaza si merg impreuna catre paradisul promis cand am iesit din comunism: KFCul din incinta garii, pentru a pune la cale un plan malefic.
Din lipsa de finante, tinerii decid sa-si procure doar trei bauturi racoritoare ca-n vremurile bune din timpul domniei Mariei I.
Doua din eroinele noastre isi iau inima in dinti si decid sa faca el pasul mare catre o lume mai buna si sa achizitioneze uriasa comanda.

Totul mergea conform planului pana cand fetita in posesia careia se afla tava si-a amintit de echilibristica si miscarile de dans pe care le invatase candva de la Patrita. Imitand miscarile saltimbancilor, manuia tava cu atata maiestrie incat privirile agere ale celor din jur exprimau o colosala apreciere pentru reprezentatia la care asistau.
Apa dadea sa cada, podeaua chemand-o la ea, sucurile o urmau indeaproape. Cum sa stavilesti acest dans nebun?!

Privind-o, am realizat ca am alaturi pe insasi maestra jongleriilor si cand deja ma pregateam sa fac un edificiu in cinstea ei, era prea tarziu. Podeaua era satula de-acum, setea furibunda de care suferea se stinse in momentul in care sucurile s-au imprastiat peste tot.
Brusc, s-a dovedit ca nu-i bai daca intr-o duminica de martie n-ai timp de fond de ten si blush... cand stii sa te faci de ras atat de bine, blushul vine de la sine.
Pentru a completa tabloul, rasul privighetoric al subsemnatei s-a facut auzit pana, hait!, la Rosiori.

Spectatorii priveau incantati, pentru prima data in acea dupa-amiza gandind ca ar fi mers mai bine floricelele cu sos Glen decat traditionalele aripioare.
Fetele adunara capacele de pe jos, razand cu pofta. Comanda se transformase dintr-o miscare bine calculata din uriasa in colosala. Se intoarsera deci, la masa, cu o apa pe tava. (Hai ca pe-asta n-o faceam nici pe timpul lui Carol I).
Istorisira cele intamplate si vazand gravitatea situatiei, hotarara ca nu e cazul sa se faca in asa hal de ras incat sa se intoarca ele sa mai cumpere ceva.
Au dat cu mia imaginara, care a cazut pe fata cu elefant. Asa ca s-a dus.
La intoarcerea acestuia rasul inca persista pe fetele eroinelor, cand, din senin, un casier KFC le pune in fata doua sucuri: "din partea mea, pentru voi".

Ai dracu', astia de la KFC au agenti secreti care coboara din cer si aduc sucuri pentru posesori de doua maini drepte. Cum sa nu fie mai tare KFC decat McDonald's ??

pAndu