sâmbătă, 19 septembrie 2009

Cea mai lunga zi scurta.

Am o prietena, Alexandra pe numele ei de botez, care e pasionata de Nostradamus, cercurile din lan, extraterestrul ala mic si chel si mai ales de miraculosul an 2012 ( “sa stii si tu: 21. 12. 2012 !!”). Si prietena asta a mea ma intreba daca n-am observat ca ziua e mai scurta, m-am gandit asa putin si i-am dat dreptate. Timpul trece cat ai clipi.
Dar ieri a fost cea mai lunga zi scurta pe care am trait-o, cred ca si printre cele mai ciudate.
Ieri fusei singura in Bucuresti cu biznisuri. Da, singura. Si cum eu aveam treaba dupa-amiza tarziu, fiind din timp in capitala, a trebuit sa trag de timp. Nu stau sa spun pe unde am fost si pe unde n-am fost, am fost cam peste tot unde te-ai putea duce, excluzand mallul din baneasa :)).
Si intr-un moment in care simteam ca mor de picioare si de rusine daca mai intru undeva de una singura, m-am hotarat sa stau pe o banca in parc(mai aveam de asteptat 30 min). Dupa cinci minute un domn cam la vreo 40 de ani trece prin fata mea, apoi brusc se opreste: “E liber langa dumneavoastra?”. Aolo!, zisei eu catre mine, avea privirea cam tulbure si foarte verde. I-am spus cu o voce pierita “Da…”, dandu-ma mai intr-o parte.
-Cand am vazut ca va uitati asa la mine, m-am ganditi ca nu sunteti romanca si nu ma intelegeti... (vorbea foarte blajin).
-Nu (la fel de pierit, gandidu-ma ce dracu’ fac, pe cine mai sun, cum plec de langa nebun?!)
-Dar sunteti romanca de-a mea ! (entuziasmat, de parca eram Camelia Potec si era mandru ca sunt romanca) . La ora asta toate bancile sunt ocupate. (dar tu de ce te-ai gandit exact in fata mea, aproape trecand de mine, ca vrei sa stai jos??)
-Da. Scot telefonul, sun. Din conversatie reiesea ca urmeaza sa ma intalnesc mai tarziu cu persoana respectiva dar ma ridic si-i spun “Buna ziua!”. “Aaa, plecati ca am venit eu aici”.
Am plecat si cred ca vreo zece minute tot aveam impresia ca sunt urmarita de psihopat.
Intr-un final, primesc telefonul mult asteptat si o adresa despre care habar n-aveam in ce zona se afla.
Singura sansa: taxiul. Ma urc intr-un taxi, ii spun foarte sigura pe mine adresa de parca toata viata mi-am petrecut-o acolo, ca sa nu ma plimbe prin tot Bucurstiul si sa-mi ia toti banii. Dupa cateva minute taximetristul, un tanar mai pigmentat de fel, imi spune uitandu-se in oglinda “S-ar putea sa sune ciudat ce va spun acum”. Opaa, ma cacarisisem pe mine. Altu’, ma?
“Nici nu stiu cum sa va spun”. Cred ca rosisem, ma gandeam cum ies din masina daca lucrurile iau o intorsatura urata. “N-am mai facut asta niciodata, stiti, mi-e si mie un pic naspa, o sa vi se para ciudat”. Hai frate, nu mai spui o data?! “Nu puteti sa-mi dati bani sa alimentez? Ca nu mai am motorina”. I-am pus “Da, e ciudat” dar am vazut becul aprins si acul pe care nici nu-l mai puteai vedea de cat de jos era. I-am dat bani, m-a dus la destinatie.
De acolo m-am intors tot cu taxi, pentru ca nu aveam alternativa. Ma urc in taxi, de data asta unul stirb sofer, vad doua telefoane pe bancheta din spate si ii spun omului “Aveti doua telefoane aici in spate.”- din cand in cand ma identific cu buna samariteana.
Ala se intoarce, le ia spunand “uite asa mai faci un ban in plus !”. stau putin pe ganduri, ma asteptam sa anunte prin statie, sa spuna ca cineva si-a pierdut telefoanele, nimic.
-Le-a pierdut un client, nu?
-Da, cred ca doua domnisoare pe care le-am lasat mai devreme la biserica Sfanta Vineri. Doua domnisoare mai batrane, daca intelegeti.
-Mhm. Ma gandeam la saracele domnisoare batrane, probabil maicute, ceva, care acum nu mai aveau telefoane, imi venea sa ii zic “si nu le inapoiati?”
-Sau, isi aminteste el, le-a uitat prostituata aia pe care am lasat-o aici pe Ferdinand.
-Aolo, a stat o prostituata aici? In care parte?
-Stati linistita, era stilata, curata, era… dama de companie.
Pana la gara, lasand la o parte faptul ca m-a intrebat de 3 ori daca la Gara de Nord sau la Est, mi-a impuiat capul cat de bine castiga el anii trecuti cand avea doua “din astea de zisei mai devreme” si le ducea la clienti, le lua cate un million pentru fiecare cursa si facea multi bani. Cu remarca “dar, va spun, erau asa ca si asta, curate, stilate, frumoase…” . Mi-am pus intrebarea cam cate prostituate or fi stat in masina aia, dar am alungat repede gandul.
Ajung in splendidul megapolis, vorba inteleptului moldovan, iau un taxi. Cand intru, ala inchide o revista, pe coperta o nuditate superba, citea Playboy. Ce, ma? Ma saturasem sa ma cacarisesc pe mine toata ziua, ma dureau picioarele prea rau pentru a mai putea sa-mi fac probleme.
Cate se pot intampla intr-o zi scurta si n-am mai spus despre prima parte a zilei, despre episodul “fa-ti cont la Mcdonald’s sa intri pe net ca mori de plictiseala”, despre partea a doua a zilei “da-i casieritei de la Mc cu sucul sau cartofii peste mutra” (doamne, ce m-a enervat piticania), despre operatiunea “suna-ti cunoscutii sau colegii din Bucuresti ca sa afli ca ori nu sunt disponibili, ori sunt plecati” si ar mai fi…

Din toata aventura de ieri m-am ales macar cu o invatatura: nu e cel mai intelept lucru sa bagi doua gumite de-alea de la automat de-odata in gura !

pAndu

5 comentarii:

ALEXANDRA spunea...

Eeeee, faci tu misto de mine, dar ia sa vezi cum ziua, care ar trebui in mod natural sa aiba 24 h, va avea ZERO H !!! :O
stiu, ti se pare ciudat, dar daca asa au zis mayasii ?
si nu sunt obsedata, poate putin intrigata :))

pAndu spunea...

Eu te-am numit pasionata, nu-mi permit sa-ti spun tie "obsedata". :D

justDan spunea...

:)) si ti se pare ciudat? you ain't seen nothin' of Bucharest..:)

pAndu spunea...

Nu mi se pare ciudat, mi se pare prea mult pentru o zi. De cati nebuni sa dai intr o zi? :))

Anonim spunea...

n-ai spus ca te-ai intalnit cu mine in gara ;))

baiatul anonim :))