"S" - initiala primului "EL", initiala actualului "EL", ce este al meu (?!) rar si cu intensitate Slaba.
Destinul face totusi ca, atunci cand imi barez "S"-ul cu doua linii verticale, sa nu conteze nimic: Sentimente, Sex, Suflet. Trecutul se estompeaza, prezentul e doar o Stare. E totul numai viitor- viitorul Laurei (fara multauzita litera in titlu)
Laurette
UPDATE: A avut Bulgaras- has grija sa vina Mosu' si in Ap. 71. A fost cea mai exploziva ciocolata din Univers.
"Daca-mi explodeaza capul?"
Adevarurile pe care le consideri valabile isi pierd din semnificatie odata cu trecerea timpului. Asta nu se intampla doar in cazul "adevarurilor", ci a tuturor lucrurilor in care crezi la un moment dat.
Aseara, spre exemplu, credeam ca am descoperit cea mai, cum as putea s-o spun delicat?!, de cacat replica de agatat. Desigur, de existenta alteia cu un grad mai ridicat de cacat in continut, pe care s-o descopar mai tarziu, eram convinsa. Dar de ce imi sunt sfaramate visele atat de rapid ?!
Incepem cu replica de-aseara.
Greaua mostenire lasata de Ceausescu s-a dovedit a fi mai grea decat era menita sa fie si e inca prezenta in timpurile noastre: cozile la orice !
Asadar, coada la concert Cedry2k (!!), iarna, frig, dans ritmic din picioare, incalzire reciproca si discutii de stat la coada- prin definitie, un fel de brainstorming pentru ca fiecare spune ce-i trece prin cap. P’asta o spun ca sa ma scot : nu mai stiu cum s-a ajuns la replici de agatat, stiu doar memorabila :
- Tatal tau a fost brutar ?
- Nu. De ce ? (fata se presupune ca e indeajuns de retardata incat sa intrebe)
-Pentru ca ai niste chifle minunate.
Urmatoarea replica a fetei, ipoteza de mai sus fiind valabila, e "la mie sau la tine ?".
De-aici s-a tras concluzia ca baietii nu poarta dupa ei un IQ Meter, fetele cad prada formidabilei replici si scopul pentru care traieste omul e indeplinit: perpetuarea speciei.
Aseara imi formasem un top, unde chestia asta isi avea locul de onoare, si eram chiar mandra ca izvorul nesecat de bancuri si glume dintre cele mai tari face parte, indirect, din Zoo.
Replica de azi.
Asta doare mai tare pentru c-am trait-o, deci eu sunt personajul principal. Ca mai toate filmele mari in care joc, actiunea se petrece la metrou. De obicei nu analizez lumea la metrou, dar pe gaylord fuckeru’ pe care urmeaza sa il introduc in scena mi-era imposibil sa nu-l observ pentru ca era in fata mea, purta poseta, avea blugi stramti si o haina care tipa "Gaaaay !!!".
Vine metroul, inaintez, urc si aud "Ce ghetute frumoase, ti le-a adus Mosul ?". Am crezut ca am auzenii, ca e subconstientul care imi joaca feste, suparat poate pentru ca n-am primit nimic de la Mos Nicolae; m-asez pe singurul loc liber. Gayul se posteaza in fata mea, isi scoate o carte din posetuta (cat de bine ii stiu pe astia care se caca pe ei ca citesc si-o fac de fatada!) si isi incepe lectura. La urmatoarea, inevitabilul s-a produs- s-a eliberat locul din dreapta mea. Asta se aseaza, ma dau putin spre stanga cat mai discret.
Acu’, eu nu sunt tipul fetei cu zambet talamb pe fata, ca seriozitatea mea se traduce pentru unii in “suparare” e altceva.
- Esti suparata ca nu ti-a adus Mosul nimic ?
Tacui din nou. Ma gandeam ca se potoleste daca vede ca nu-l bag in seama.
- Nimic, nimic ?
« Ce faci tu, Andrado, acum ? Deja se uita lumea la tine, de injurat nu poti sa-l injuri si nici sa-i dai una nu poti. »
M-am intors catre el cu totul, teleghidata, l-am privit adanc in ochi:
- Doooh!, mi-am dat ochii peste cap si m-am intors la pozitia initiala, tot teleghidata.
Pac!, scoate o bomboana din buzunar si mi-o pune in poala, peste geanta.
- Uite, iti dau eu o bomboana!
« Ce zisasi ?? »
O pun inapoi. Mi-o pune la loc. O iau, ajungem in statie, ma ridic:
- 1. Tu esti dobitoc ?
2. Pe tine nu te-a educat ma-ta ca nu e frumos sa vorbesti cu strainii ? Eu nu iau bomboane de la necunoscuti.
3. Scrie cumva pe fruntea mea "tipa de agatat la metrou ?"
I-am aruncat bomboana si m-am dus in spatele metroului, inganand ceva de morti, mama, poate si cativa verisori.
Cum sa nu ti se demoralizeze cazmaua cand lucrurile in care credeai pana mai acum cateva ore se "prapadesc" sub ochii tai ?
Plus ca, eu nu inteleg cateva chestii importante : de ce dracului e tara asta plina de prosti care tin cu tot dinadinsul sa-si arate prostia la orice pas ?! De ce sa crezi ca cizmele mele sunt ghete ? De ce sa porti poseta ?, da-te-n (controleaza-te, Andrado, la limbaj ca te vegheaza dumneSurul suprem) ce vrei tu ! De ce sa nu umbli cu IQ Meter dupa tine si sa umbli cu bomboane in buzunar?! De ce sa fie o replica mai proasta de agatat decat exemplul lu’ Brain ?
P.S. : “Mi s-a demoralizat cazmaua” o s-o explic cu alta ocazie.
Buna,
Eu sunt Andrada Ioana Tuca si vreau sa fac un experiment pe propria-mi persoana.
Imi pun intrebarea daca toate femeile s-au nascut cu gena de a fi curve. E o intrebare fireasca.
Nu vreau sa ma pierd in detalii, tot ce vreau e ca fostii sau actualii prieteni ai prietenelor mele bune sa ia legatura cu mine prin intermediul oricarui mijloc.
Indragosteste-ma de tine, poti ?
Multumesc.
Eu am crescut uitandu-ma cu tata la Tuca Show, pentru ca e oltean, pentru ca il cheama ca pe mine doar ca ii lipseste o virgula si pentru ca e „destept”, cum imi explica al meu domn Tuca cu „t”de la tuica. Cu el l-am descoperit si pe Dinescu sau Tudor Popescu, si-asa a inceput sa-mi placa politica.
Am copilarit greu, ducand in carca responsabilitatea de a fi portarul de vara, in vacanta de la tara. Am ajuns sa ma urmaresc meciurile nationalei, sa tip, sa injur in reluarile de a doua zi de pe TVR 2, sa plang la retragerea lui Hagi si sa ghicesc pronosticuri.
Am crescut, mi-am facut prietene dar au ramas discutiile despre fotbal, tenis, gimnastica pe care numai cu baieti le purtam.
De ce toata aceasta relatare? Eu am crescut printre baieti, n-am fost baietoasa, ca doar am facut gimnastica cu gratioasa Patrita, dar cred ca am preluat cateva chestii tipice.
ACEASTA NU E DECLARATIA PRIN CARE MARTURISESC CA SUNT GAY, FOR SURU’S SAKE !!
Astia de la Taxi m-au pus pe ganduri cu revenirea lor.
„Te iubesc” nu sunt cuvintele dupa care tanjesc, ma doare fix in fund de „te iubesc”, iar asta e nu e un lucru de ignorat...e cam greu pana cand o durere se face simtita de fundul meu bombat !
Chestia asta cu iubirea e in cliseele hollywoodiene. Nu-mi plac cuvintele mari pentru ca suntem prea mici pentru a le rosti. Nu e vorba de romantism, sunt- imi plac florile. Freziile. Si-mi place dragostea. Seara.
Eu nu spun des „te iubesc”, mamei i-am spus pentru prima data acum un an, dupa ce am tot ezitat spunandu-i la telefon „si eu”. De ce? Pentru ca persoanele importante din viata mea stiu foarte bine ce simt, stiu foarte bine ca le pun lor ceai inainte sa-mi pun mie si ca fara ele n-as fi eu.
Eu nu prea pot sa spun „te iubesc” si nu vreau sa mi se spuna. Ca daca ma supar ma intorc in copilarie si ma inspir din citatu’ grav : Veritasaga nu se asculta, se simte.
„Te iubesc” nu se spune, se simte.
pAndu
Gata. S-a dus si Adrian Paunescu. Sa vezi acum, "ce chin, ce dor, ce jale".
Isi mai aminteau ele (televiziunile cu potential) din cand in cand sa-l huiduie, din diverse motive ( i-a cantat ode si osanale lui Ceausescu, mai apoi ca a fost securist, ca a facut si a dres ),dar sa te tii acum nenicule. Pun pariu ca o saptamana, daca nu chiar doua, trei, va fi mare tam-tam pe marginea subiectului "Moartea dragului poet national Adrian Paunescu". Nu va fi de o asemenea anvergura ca suicidul Madalinei, dar in orice caz, subiectul necesita dezbateri intense si multe ore de emisie.
Omul a scris. Bine sau rau, dar a scris. Gurile rele spun ca poeziile nu sunt chiar ale lui, ci ale unor copilandrii care activau, pe atunci, la controversatul Cenaclu. Gurile rele mai spun ca omul a murit din pricina exceselor ( fie ele de zel, sau de alta natura), dar asta nu prea mai conteaza.
Ma gandesc totusi, ca nu vor mai gasi prea curand, inca un tovaras aidoma recent-raposatului, care sa le compuna la secunda fantastice poeme despre Marele-Cutremur-ce-va-sa-vina, despre politicieni demagogi si minoritati frustrate.
Lasand la o parte poezia, omul instiga in felul lui: la cultura sau la rascoala. Mai mult "sau", decat "cultura", mai mult "sau" decat "rascoala".
A fost si el ceva, candva. Si avea o ironie fina, care ma incanta, cumva. Probabil, din acest simplu motiv, nu multi romanasi l-au inteles. Ironia fina nu e facuta pentru toate urechile nespalate.
"Nimeni nu e atât de rău încât să n-aibă dreptul unei vieţi lungi." A.P.
Mi-am fumat tigara, mi-am baut cafeaua si m-am intors la conditia obisnuita de secretara, tot cu gandul la ultimele trei zile. Legendare!
Nu, nu m-am indragostit de vreun zeu coborat fix de pe muntele Olimp ( daca ma chinuiam putin, poate reuseam) si nici Patrice n-a venit in genunchi la mine implorand sa ma casatoresc cu el, la loto n-am castigat si chiar daca as fi facut-o, banii n-ar fi durat trei zile ca, deh, avem silicoane de pus, kile de cumparat, vile de mobilat, bilete pentru Amsterdam si garantia unei vieti relaxante de achizitionat. Aplicatia Facebook- Pentru Prieteni.
Fusei la Bucharest Tattoo Convention 2010, bre!, prima conventie organizata in capitala madrei tari. Mandra de prostie, dar asta e alta fila din cartea vietii pe care vreau candva sa o scriu ( azi ma simt artista !).
Veni lume multa, diferita si ciudat de speciala- asta aveam sa aflu mai tarziu.
Impactul a fost : "Ce caut eu aici, acea needle virgin de care o astfel de orgie artistica nu prea are nevoie ?". Dar au avut nevoie de mine, daca nu la strans sacii galbeni, macar ca om de incredere pe care te poti baza cand vine vorba de rapus bestia numita, simplu, vodka. Asta seara, pentru ca ziua lumea e seriosa si tatueza. Nelumea se trateaza cu algocalmin cu bere.
Tot nu reusesc sa depasesc faza "sunt femeie- vorbesc/scriu/aberez exagerat de mult".
Dar hai sa incepem.
Ca mai toate chestiile care conteaza, conventia a durat trei zile- c-asa vrea Creanga din mormant: 27-29 august.
Inca de joi seara, toti artistii care acceptasera invitatia spusesera " Salut, Bucuresti !", "Salut, centru vechi inca in renovare !", "Salut, bere smechera care face poc! ca sampania !".
Vineri, in prima zi, am indraznit sa absentez. Serviciul meu e... solicitant, mai ales dupa o seara tumultoasa. Insa, Artistii cu a mare s-au prezentat la datorie, datorie pe care o stiu al dracului de bine. TOTI. Ar fi pacat daca i-as enumera doar pe cei cu care am reusit sa schimb idei si zambete largi, pentru ca toti merita aceeasi recunostinta.
Bucurestenii au fost destul de receptivi, in masura in care au trecut pe-acolo fie ca erau pasionati, fie ca aveau un fluturas de dimensiunea unei muste de acoperit cu, surpriza !, tot un fluturas de dimensiunea unei, alta surpriza !, muste mai grase, fie crezand ca se tatueaza gratis ( ce zisasi ??), sau avand impresia ca mai nou Vanghelie da mici si bere la Sala Palatului si nu in Parcul Izvor. Exceptie domnul American Flag, care fusese dat afara de iubi-iubi de la Snagov si, cu gandurile sado-maso adanc inradacinate inlauntrul sau, a nimerit unde trebuia.
Au fost acordate premiile si prima zi a conventiei a trecut.
Zi fericita pentru cel mai simpatic bautor de tequilla in the house, care si-a insusit unul din premiile facute de, cu si din mana lui, in toate sensurile pe care le pot capata prepozitiile astea.
Sambata am ajuns dupa-amiaza la Sala Palatului, fiind primita cu acea caldura pe care ti-o poate oferi doar un refren din Parazitii. « Doar alcool, sex, droguri » si mai ales tatuaje s-au intamplat in a doua zi a conventiei.
Domnul cu nume biblic de la securitate mi-a aratat ca exista inca in tara asta mancata de rugina hotiei oameni corecti si foarte devotati. Nici oameni care sa rada mai mult decat mine n-am prea intalnit- Sefa, you’re the boss !
Analizand, organizarea si desfasurarea evenimentului au fost impecabile, la nivel de Romania, de Bucuresti- orasul unde lumea nu se mai satura de tribale.
Sa revenim la sambata. Atmosfera a fost bine intretinuta de maestrii amintiti mai sus, publicul a cantat si a dansat, eu incercam sa ma integrez in peisaj si cum toata lumea stia versurile a fost usor sa avem un numitor comun. Pacat ca am prins doar doua piese.
Am vazut tatuandu-se cel mai frumos portret vreodata (Cu durere in suflet, recunosc. Il intrece pe preferatul meu, Einstein.) si pe zeitatea elena la lucru.
Roiul de albine s-a plimbat prin sala toata ziua intepand si eliberand sunetul, la inceput, deranjant pentru orice strain de tot ce inseamna arta asta. N-a fugit nimeni de frica roiului, ba din contra. A fost o zi pe cinste, cu foarte multe tatuaje bune inscrise in concurs la toate categoriile pe care nu le mai stiu la numar, pentru ca erau multe.
Fericitii posesori au defilat pe scena nestiind ca pe frunte poarta un fel de tatuaj aparut din senin : "SATISFACTIE" cu litere de-o schioapa.
Zi fericita pentru acelasi tequilla guy, Sven, inca mandru posesor de premiu.
Ziua numarul doi a continuat seara, la after party, unde am dansat cum n-am mai facut-o demult si unde am descoperit ca as putea fi o buna translatoare, obiect de studiu: Vama Veche- Vara asta. Oameni mai energici am vazut mai rar, sigur e efectul tatuajelor. Trebuie.
Eu, Andrada de Romania, ma declar impresionata !
Paranteza : A naibilor tu, Andrado, te mai crezi si vreun fel de printesa acum ! Am inchis paranteza.
Duminica pentru mine a inceput tarziu, cand am reusit sa ajung cu chiu, cu vai.
Pentru singura data in istoria mea de persoana fizica nu mi-am permis sa ma plang de cearcane sau oboseala, toata "adunatura aia" de la Sala Palatului era aterizata de pe planeta care inca lucreaza la masa vocabularului si n-a ajuns la cuvantul oboseala.
Am spus cumva mai devreme ca sunt impresionata ?!
Din nou, roi de albine, din nou artisti seriosi care atunci cand e vorba de treaba lor o fac cum nu se poate mai bine. Acelasi domn cu nume biblic m-a intampinat la intrare, aceeasi atmosfera. A fost cea mai frumoasa zi din cele trei si cea mai lunga.
Doi, zece. Doi, zece. Cinci. Trei. Sapte sute treizeci si doi. Ze-ce. Ze-ce.
Mai putine pauze de tigara pentru ca afara erau circa -700 de grade Celsius, deci mai multa socializare indoor. Si asa ajungi sa cunosti oameni despre care nu-ti imaginai vreodata sa fie atat de deschisi si populari.
La ora opt seara, cand se presupune ca trebuia sa se fi incheiat toate socotelile, oamenii inca se tatuau, in timp ce pe scena erau inmanate premiile zilei si cele mai bune ale editiei.
Mie nu-mi mergea zoom-ul sau, daca mergea, nu deslusisem cum sa-l invat sa faca primii pasi. Nici eu nu reuseam sa fac cinci pasi la dreapta catre pseudo-pitiponc, ratacita in discutii despre imobiliare, febra fetei mici si dezbracate din stanga, daca ii e rusine sau nu lui Costi sa se dezbrace pe scena, cat de nebuna a fost seara trecuta si cat de tare ar fi sa mergem candva la Timisoara. (Alina, Atti, cand ma fac mare vreau sa fiu ca voi).
Singurul regret : nu a reusit nimeni sa umple amaratul de indian !!
Zi tristuta pentru Sven, teguilla guy, si pentru trofeul lui cuprins de un val de energie magica si evaporat ca prin minune. Isn’t this ironic ? Poti oricand sa-ti faci altul.
La final, stand pe scari in fata Salii Palatului, ne simteam ca in copilarie in ultima zi a vacantei de vara ( mai mult cei implicati direct). De maine ce mai facem ?
Eu stiam ce-o sa fac. Troleul 69 o juma de ora, 10 minute mers pe jos, cafea, tigara, cafea, tigara- secretara.
Nu stiam ca o sa scriu chestia asta pentru ca nu credeam ca o sa raman atat de marcata ( asta suna de parca m-ar fi marcat padurarul « bun de taiat ») de tot ce s-a intamplat acolo. Chit ca n-o sa mai vad (prea curand) pe nimeni din toti cei pe care i-am cunoscut, stiu ca de-acum n-o sa mai am niciodata pareri preconcepute. Cat despre evenimentul in sine... Costi, unde ziceai ca vrei statuaia ?
Si nici nu stiam c-o s-o public de-abia vineri, adica acum, din lipsa de "bun de tipar", pe care oricum nu il am de la pseudo-persoana care doarme, probabil.
Suna-ma, ba!
pAndu
