duminică, 15 noiembrie 2009

Romania bunului-simt.


Ne-a acuzat ( cu ghilimelele de rigoare) un prieten, ca deja facem campanie electorala pentru Crin, pe fata.

Raspunsul e inevitabil . DA.

Il sustinem pe Antonescu pentru ca este demn, cu mult bun-simt si este singurul care il poate invata pe Basescu o lectie de la care, cu siguranta a lipsit de la scoala: Cum sa fii un presedinte uman.

Pe langa toate acestea, se mai poate adauga, spiritul liber pe care il emana dl. Antonescu, cat si faptul ca este un "tanar chipes, cu ochii albastri", asa cum a afirmat pAndu in nenumarate randuri.

Da, dumb-rava sustine liberalismul, sustine , asa cum spunea si dl. Antonescu in confruntarea cu Basescu, promovarea femeii prin inteligenta si educatie, nu prin tupeu si nepotisme.

Luand-o ca exemplu pe coana Udrea, argata numarul unu a marinarului fara flota, invatam doua lucruri existentiale.

1. Cu cat stai mai mult bagata sub birou , cu atat iti iei cuci in bot din orice directie.

si

2. Nu conteaza ca pupi pamponu` presedintelui, socoteala pentru prostiile pe care le faci, tot trebuie sa dai.



Liberalii beneficiaza de cateva prezente feminine cu adevarat interesante, care s-au evidentiat in special prin competenta si prin coerenta, prin inteligenta si prin bun-simt. Si aici le putem aminti pe Alina Gorghiu, Diana Tusa, Adina Valean si Cristina Pocora, niste doamne adevarate care au dobandit ce si-au dorit prin munca si pin perseverenta, nu pentru cat erau de oxigenate sau pentru cat de largi le erau decolteurile.



Da, credem in liberali . Asa cum cred multe personalitati ale Romaniei : Mircea Baniciu, Ducu Bertzi, Mircea Diaconu, Neagu Djuvara, Catrinel Dumitrescu, Emil Hossu, Diana Lupescu, Mihai Malaimare, Doru Stanculescu si multi altii, care si-au aratat admiratia fata de candidatul Crin Antonescu, toti pentru o Romanie a bunului-simt !

Later update:
Neatza, sefi !
Am uitat-o pe sefi Adelina Cristea, cea mai tare din parcarea TNL Teleorman. We love you and we love to entertain you.

hurricane katrina




joi, 12 noiembrie 2009

Artcesoriihandmade.

Bijuteriile... Accesorii, devenite pe parcursul anilor, obligatorii unei tinute .

Am gasit pe blogul http://artcesoriihandmade.blogspot.com/, o combinatie interesanta de culori si fantezie, semn ca aceste accesorii dragalase sunt pline de feminitate.

In cutiuta mea de bijuterii chiar ar avea loc cateva dintre creatiile Gratielei.


Cel mai bun lucru la accesoriile handmade este ca le poate purta oricine, fara sa para extravagant sau deplasat. Mai mult, un accesoriu handmade te reprezinta, te diferentiaza de ceilalti prin unicitatea sa.

Dumb-rava incurajeaza exclusivitatea!

miercuri, 11 noiembrie 2009

Leapsa pe burta goala .


Am primit leapsa, sau pseudo-leapsa asa cum ii spune insasi viitoarea creatoare de moda Adelina Botezata, si in ideea ca daca o afisez imi trece foamea am recurs la acest fapt. E ciudat insa ca stomacul tot gol imi e.
Nu mai bine ne-ai da tu iar de mancare decat sa ne dai leapsa ( si da, stiu ca am zis leapsa de parca ar fi lepra:)) ).

PeSeu: Iar are cafeaua un gust ciudat.
PeSeu2: Ecaterina, mai dormi mult?!

Si cica trebuie sa o dau mai departe, i-o dau domnului Alexandru Marin pentru ca stiu ca va spune "da, da".
pAndu

joi, 5 noiembrie 2009

Dilemma. (Not by Nelly and Kelly)

Am avut si eu o dilema. Nu voi sta sa explic ce este dilema si cum se manifesta ea in mintea unei fete ( Goe, vezi, poate faci tu ceva in privinta asta., in speta un articol ).
Dilema asta a mea nu a scos la lumina decat plictiseala crunta care ma seaca, de obicei pe la orele 23, cand ma intorc acasa, si nu imi trec prin minte decat filme d-astea cu prosti.
Toti fugim sa prindem cate ceva, care vreun troleu, care vreun metrou. Dar ce nu inteleg eu este, cu ce ajung acasa doamnele vanzatoare de cartele de metrou, cand ultimul metrou aflat in circulatie se retrage la depou ? Asta e marea mea dilema.
Si pentru dilemele mele nerezolvate exista pAndu, care si-a facut curaj si a intrebat o cuconita de la ghiseu , citez: "Nu va suparati, am si eu o intrebare. Dumneavoastra cu ce mai ajungeti acasa dupa orele 23 ? " Iar cuconita a fost simplastica si i-a raspuns. "Pai, nu ajung, raman aici peste noapte."
As simple as that.
QED.

PiEs : Nu stiu de ce nu m-am intrebat cu ce ajung acasa si soferii de RATB . pAndu, vreau o interventie din partea ta in acest sens.

PiPiEs: Opriti muzica haus si ritmurile habibi pentru binele lui Mogos ! :))

hurricane katrina

luni, 19 octombrie 2009

Pupici de la Dumnezeu.



pAndu: :*
pAndu: asta e de la mine
pAndu: :*
pAndu: si inca unul de la Dumnezeu .
pAndu: aaa,de la katrina , am vrut sa spun :)) .

Concluzia este urmatoarea: pAndu comunica cu Dumnezeu.
Punct.

PS: Fericita fie gloata ei de prieteni, care primesc, prin intermediul domnisoarei pAndu, mesajele de la Dumnezeu, cateodata chiar si de la Duhul Sfant.
Asteptam mesaje si de la Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril, poate chiar si de la Sfantul Ilie.

hurricane katrina

sâmbătă, 17 octombrie 2009

L-am intalnit pe EL .

Nu pe el, pe el.
Da, el, cel care imi ofera in prezent si probabil pentru tot restul vietii, cea mai buna portie de ras privind in trecut. Cel care m-a insultat, din cauza caruia am varsat lacrimi- 30 litri pe metru patrat. L-am urat insa ura trece.
Da, ma, e vorba despre profu’ de geografie, cum te-ai prins asa repede?
Si ca de fiecare data cand ne intalnim, arat spre materialul hainelor mele si ii spun: “e fin!”, apoi radem. Eu mai mult zambesc…prefer sa nu rad.

Care e cea mai penibila, ingrozitor de jenanta situatie in care ai fost vreodata si de care acum, cand iti aduci aminte, razi cu sughituri?
La mine ar fi mai multe, am un dar sa ma bag cat mai des in cacat …dar cea care e pe primul loc (tzine e pe primul loc? –adi, adi/ tzine e pe primul loc? e danela gyorfi) e cea despre care o sa povestesc.
Pai, cum spun?!... eram prin clasa a XI a cred. Era inspectie in liceu, profu’ era de servici si era nervos ca noi nu facem liniste. A venit la noi in clasa pornit pe o colega care se tot fataia, iar ea, in incercarea de a se scuza, a facut greseala fatala de a vorbi. Fata are un stil aparte. Asta e, si-a semnat sentinta si a semnat-o si pe-a mea totodata. Vazand-o in deplinatatea sa, profu a exclamat: ”ce dracu’ te strambi asa la mine, maimuta dracu’?!”.
In milisecunda urmatoare toata clasa era pe jos de ras, eu eram un pic mai pe sus decat restul.(am ras mai tare ca Adriana?:O). Auzind minunatul sunet, monsieur professeur, a lasat-o pe ilustra colega, si fixandu-si privirea asupra mea, parca prin vis am auzit : “si tu ce razi ca o parasuta? “.
Eu? Parasuta?
A plecat nervos, s-a intors si mai nervos la ora noastra de geografie, ziua urmatoare, cand mi-a spus ca, citez: “nu ai de ce sa te superi ca te-am facut parasuta. Ar trebui sa fii chiar mandra, parasuta e facuta dintr-un material foarte fin, asa ca nu te-am insultat.”-am incheiat citatul.
Pai ce…toate cele noua ceruri mi-au cazut in cap pe rand, cand credeam ca s-a terminat il mai vedeam pe unul ca se uita la mine si rade pe sub mustati, apoi inca un cer se oprea fix in capul meu de parasuta.
Cred ca am plans in ora aia cum n-am plans in toata viata mea, n-am plans nici cand am fost exatriculati trei zile, nici cand am luat fascinantul doi la chimie- de asta am fost chiar mandra, in schimb cand omul m-a numit parasuta pentru rasul meu un pic (bine, poate mai mult decat un pic) mai colorat am umplut caietul de picatele, aveam foi cu model- bulinutze.
La sfarsitul orei si-a cerut scuze, nu stiu cum naiba a observat ca pisasem ochii pentru ca am incercat sa ma ascund, mi-a spus ca sunt o fata speciala si ca nu meritam sa ma numeasca asa. Te rog!
De atunci am incercat sa nu mai rad asa tare. Nu cred ca mi-a reusit pentru ca tot bagati capul in pamant cand rad in locuri publice !!!
E unul din profesorii preferati si acum, la intalniri, e chiar amuzant sa-i ascult bancurile cu parasute impreuna cu remarca ”andrada stie cu ele, ea e din material fin”- acum rad… ok, poate sa nu repeti de trei ori ca sunt din material fin ca sa auda toata lumea, ne-am prins !!!
Si sunt convinsa ca fiecare are cate o patanie din asta, de care acum isi aminteste cu zambetul pe buze, dar imi place sa cred ca a mea e cea mai tare. Sau?
pAndu

vineri, 9 octombrie 2009

MaximA zilei.

Marş la căcat !

pAndu