Obsesii ciclice

Este un statement ca eu am o problema cu jumate din populatia Bucurestiului si cu trei sferturi din cea a Rosioriului. Caci eu, in incercarea mea disperata de a ajunge la o indiferenta perfecta, am ajuns sa am imprimata in piele ura ce, ca-n desene animate, imi ucide 3 din 4 incercari de a relationa. Dar acum nu o sa vorbesc despre ei, m-am plictisit sincer sa fac misto de altii cand problema de astazi tine de propria-mi persoana.

Subiectele mele de discutie se schimba ciclic in functie de urmatorul aspect :

1. Sesiune : Eu nu pot sa ajung la un echilibru, oricat m-as chinui. Deci in aceasta perioada a anului sunt obsedata de scoala. Si mama mi-ar spune ca nu-i un lucru rau. Dar este. In primul rand ca eu nu pot sa ascult pe nimeni care nu este cu mine in grupa. Colegele mele de apartament presupun ca sunt foarte terorizate, deoarece, ca exemplu, la intrebarea : « Mergem la lansare Specii ? », raspunsul meu a fost « Sa-mi bag pula, am luat 6 la econometrie. Sa ma duc la marire ? ». Si dupa desigur ca am uitat intrebarea si m-am considerat marginalizata cand am vazut pe facebook ca ele participa si mie nu mi-au spus. Si stiu ca sunt destul de enervanta daca conlocutorul meu nu este la finante si nu este obsedat de note, deoarece in afara sa plang ca « nu e corect », sa invat si sa fumez in timp ce vorbesc despre facultate nu fac nimic. A, ba da, promit ca o sa merg la cursuri si seminarii de pe urmatorul semestru (e a treia oara cand fac asta).

2. Perioada libera (fara sesiune si prieten) : Cum scoala nu mai reprezinta o prioritate, obsesia mea se reduce la sex. Si iar e drama. Daca in sesiune visam numai ca pic sau nu ajung la examene, in aceasta perioada visez numai pozitii. Si desigur, nu pot sa ma concentrez la ce spune persoana cu care vorbesc decat daca vorbeste despre sex. Si iar sunt greu de suportat . Iar mama clar mi-ar spune ca e un lucru rau. Norocul meu este ca sexul este un subiect de conversatie ce poti sa-l abordezi mai usor decat finantele. Deci, na, nu sunt ATAT de enervanta.

3. Periodata perfecta : Asta este cam cea mai des intalnita perioada a mea (nu in ultimul timp, desigur) . Nu am sesiune, nu am probleme cu sexul. Teoretic nu am drame. Dar cum practica este un lucru diametral opus teoriei, desigur ca subiectele mele de discutie sunt limitate. Deci obsesiile mele sunt legate de faptul ca urasc oamenii in general, o lista cu 9759475398 de nume in particular. Si fac un milliard de teorii cum viata mea ar fi mai frumoasa fara ei. Si cum nu e corect faptul ca existenta lor imi perturba mie perioada perfecta. Partea proasta este ca de obicei il urasc si pe acel el ce nu ma duce in perioada 2. Habar nu am de ce. Iar dupa ce relatia s-a terminat, nu pot sa-mi revin la o stare normala, fiind in soc ca am putut sa fiu cu o persoana atat de proasta. Si sufar ca nu inteleg de ce ma combin, pana la urma, numai cu ratati. Plus ca e perioada cand imi fac datorii pentru cosmetice si sunt deprimata ca m-am ingrasat.

Problema este ca, indiferent de perioada, eu nu pot sa fiu fericita. Nici daca as lua 10 pe linie, as avea cel mai simpatic prieten si cei mai ok amici. Pentru ca sunt obsedata de obsesii si caut perfectiunea ce, din pacate, sta ascunsa in barba lui Mas Craciun.

Laurette

Prietenii inultile

Fiind om,te gandesti ca singur pe lume nu poti sa rezisti,ca viata e facuta sa o petreci fie in doi si sa fie o viata monotona dar considerata de cei in cauza “romantica, plina de extaz si amintiri”,fie intr-un grup de prieteni.Acest grup de prieteni nu ti-I alegi tu,fireste.Daca asa ar fi, nu ai mai comenta dupa fiecare petrecere sau intalnire cu ei, cat de penibili sau lipsiti de haz sunt.Prietenii in general sunt oamenii care iti asculta frustrarile,intamplarile de neuitat din viata ta fara sa te ajute cu nimic. Imprietenirea se poate intampla in cazul in care nu stii sa-ti pretuiesti timpul si sa-l utilizezi pe chestii care,probabil candva in viata iti vor fi de folos.

Deoarece prietenii asta fac:iti ocupa timpul vietii si nici nu iti dai seama.

Ce am spus mai sus se intampla in mod normal.DAR:cand prietenia in sine pentru “una lume” inseamna sa-ti alegi activitati precum dans in ploaie de cuvinte intalnite in toate grupurile de mahala de pe strazi si nu numai,unde toti cocalarii invata limba tiganeasca pe langa care pustoaicele fara educatie sau cu ea pierduta intre slitul vreunui tigan,incearca sa se faca placute de ei,atunci e grav…sau “lame”( daca o citez pe fata cu ochii dati peste cap).Realizezi ca tu,ca om normal si plin de viata,incerci impletindu-ti viata cu acesti oameni ca nu faci altceva decat sa decazi cat mai mult posibil.Inteligenta iti trebuie in orice situatie,ori daca viata ta e prinsa inre oameni inculti care se uita ciudat in ochii tai spunand in sinea lui:”Asta parca vorbeste din dex”,este din nou lame…Practic nu exista prieteni,sunt convinsa ca tuturor le-au trecut aceste vorbe prin minte,insa daca totusi intalnesti persoane mai inteligente decat tine care nu vorbesc doar de cand ,unde si cine cu cine s-a mai combinat,atunci realizezi ca merita totusi sa incerci.

Povestile sunt multe si mi-ar trebui multe pagini sa descriu infinitele cacaturi printre care sub nicio forma nu este indicat sa traiesti,insa ma rezum la atat fiind pe deplin multumita de prieteniile castigate in prezent.

Bulgaras

MaximA zilei .

Baietii sunt noile pizde.

"S"-ul meu

"S" - initiala primului "EL", initiala actualului "EL", ce este al meu (?!) rar si cu intensitate Slaba.

Destinul face totusi ca, atunci cand imi barez "S"-ul cu doua linii verticale, sa nu conteze nimic: Sentimente, Sex, Suflet. Trecutul se estompeaza, prezentul e doar o Stare. E totul numai viitor- viitorul Laurei (fara multauzita litera in titlu)

"Mi-e dor de tine." "N-ai de cine"

Laurette

Mi s-a demoralizat cazmaua.

UPDATE: A avut Bulgaras- has grija sa vina Mosu' si in Ap. 71. A fost cea mai exploziva ciocolata din Univers.

"Daca-mi explodeaza capul?"

Adevarurile pe care le consideri valabile isi pierd din semnificatie odata cu trecerea timpului. Asta nu se intampla doar in cazul "adevarurilor", ci a tuturor lucrurilor in care crezi la un moment dat.

Aseara, spre exemplu, credeam ca am descoperit cea mai, cum as putea s-o spun delicat?!, de cacat replica de agatat. Desigur, de existenta alteia cu un grad mai ridicat de cacat in continut, pe care s-o descopar mai tarziu, eram convinsa. Dar de ce imi sunt sfaramate visele atat de rapid ?!

Incepem cu replica de-aseara.

Greaua mostenire lasata de Ceausescu s-a dovedit a fi mai grea decat era menita sa fie si e inca prezenta in timpurile noastre: cozile la orice !

Asadar, coada la concert Cedry2k (!!), iarna, frig, dans ritmic din picioare, incalzire reciproca si discutii de stat la coada- prin definitie, un fel de brainstorming pentru ca fiecare spune ce-i trece prin cap. P’asta o spun ca sa ma scot : nu mai stiu cum s-a ajuns la replici de agatat, stiu doar memorabila :

- Tatal tau a fost brutar ?

- Nu. De ce ? (fata se presupune ca e indeajuns de retardata incat sa intrebe)

-Pentru ca ai niste chifle minunate.

Urmatoarea replica a fetei, ipoteza de mai sus fiind valabila, e "la mie sau la tine ?".

De-aici s-a tras concluzia ca baietii nu poarta dupa ei un IQ Meter, fetele cad prada formidabilei replici si scopul pentru care traieste omul e indeplinit: perpetuarea speciei.

Aseara imi formasem un top, unde chestia asta isi avea locul de onoare, si eram chiar mandra ca izvorul nesecat de bancuri si glume dintre cele mai tari face parte, indirect, din Zoo.

Replica de azi.

Asta doare mai tare pentru c-am trait-o, deci eu sunt personajul principal. Ca mai toate filmele mari in care joc, actiunea se petrece la metrou. De obicei nu analizez lumea la metrou, dar pe gaylord fuckeru’ pe care urmeaza sa il introduc in scena mi-era imposibil sa nu-l observ pentru ca era in fata mea, purta poseta, avea blugi stramti si o haina care tipa "Gaaaay !!!".

Vine metroul, inaintez, urc si aud "Ce ghetute frumoase, ti le-a adus Mosul ?". Am crezut ca am auzenii, ca e subconstientul care imi joaca feste, suparat poate pentru ca n-am primit nimic de la Mos Nicolae; m-asez pe singurul loc liber. Gayul se posteaza in fata mea, isi scoate o carte din posetuta (cat de bine ii stiu pe astia care se caca pe ei ca citesc si-o fac de fatada!) si isi incepe lectura. La urmatoarea, inevitabilul s-a produs- s-a eliberat locul din dreapta mea. Asta se aseaza, ma dau putin spre stanga cat mai discret.

Acu’, eu nu sunt tipul fetei cu zambet talamb pe fata, ca seriozitatea mea se traduce pentru unii in “suparare” e altceva.

- Esti suparata ca nu ti-a adus Mosul nimic ?

Tacui din nou. Ma gandeam ca se potoleste daca vede ca nu-l bag in seama.

- Nimic, nimic ?

« Ce faci tu, Andrado, acum ? Deja se uita lumea la tine, de injurat nu poti sa-l injuri si nici sa-i dai una nu poti. »

M-am intors catre el cu totul, teleghidata, l-am privit adanc in ochi:

- Doooh!, mi-am dat ochii peste cap si m-am intors la pozitia initiala, tot teleghidata.

Pac!, scoate o bomboana din buzunar si mi-o pune in poala, peste geanta.

- Uite, iti dau eu o bomboana!

« Ce zisasi ?? »

O pun inapoi. Mi-o pune la loc. O iau, ajungem in statie, ma ridic:

- 1. Tu esti dobitoc ?

2. Pe tine nu te-a educat ma-ta ca nu e frumos sa vorbesti cu strainii ? Eu nu iau bomboane de la necunoscuti.

3. Scrie cumva pe fruntea mea "tipa de agatat la metrou ?"

I-am aruncat bomboana si m-am dus in spatele metroului, inganand ceva de morti, mama, poate si cativa verisori.

Cum sa nu ti se demoralizeze cazmaua cand lucrurile in care credeai pana mai acum cateva ore se "prapadesc" sub ochii tai ?

Plus ca, eu nu inteleg cateva chestii importante : de ce dracului e tara asta plina de prosti care tin cu tot dinadinsul sa-si arate prostia la orice pas ?! De ce sa crezi ca cizmele mele sunt ghete ? De ce sa porti poseta ?, da-te-n (controleaza-te, Andrado, la limbaj ca te vegheaza dumneSurul suprem) ce vrei tu ! De ce sa nu umbli cu IQ Meter dupa tine si sa umbli cu bomboane in buzunar?! De ce sa fie o replica mai proasta de agatat decat exemplul lu’ Brain ?

P.S. : “Mi s-a demoralizat cazmaua” o s-o explic cu alta ocazie.

Ba, curve-s femeile astea.

Buna,
Eu sunt Andrada Ioana Tuca si vreau sa fac un experiment pe propria-mi persoana.
Imi pun intrebarea daca toate femeile s-au nascut cu gena de a fi curve. E o intrebare fireasca.
Nu vreau sa ma pierd in detalii, tot ce vreau e ca fostii sau actualii prieteni ai prietenelor mele bune sa ia legatura cu mine prin intermediul oricarui mijloc.
Indragosteste-ma de tine, poti ?
Multumesc.

pAndu

Cuvintele alea doua.

Eu am crescut uitandu-ma cu tata la Tuca Show, pentru ca e oltean, pentru ca il cheama ca pe mine doar ca ii lipseste o virgula si pentru ca e „destept”, cum imi explica al meu domn Tuca cu „t”de la tuica. Cu el l-am descoperit si pe Dinescu sau Tudor Popescu, si-asa a inceput sa-mi placa politica.

Am copilarit greu, ducand in carca responsabilitatea de a fi portarul de vara, in vacanta de la tara. Am ajuns sa ma urmaresc meciurile nationalei, sa tip, sa injur in reluarile de a doua zi de pe TVR 2, sa plang la retragerea lui Hagi si sa ghicesc pronosticuri.

Am crescut, mi-am facut prietene dar au ramas discutiile despre fotbal, tenis, gimnastica pe care numai cu baieti le purtam.

De ce toata aceasta relatare? Eu am crescut printre baieti, n-am fost baietoasa, ca doar am facut gimnastica cu gratioasa Patrita, dar cred ca am preluat cateva chestii tipice.

ACEASTA NU E DECLARATIA PRIN CARE MARTURISESC CA SUNT GAY, FOR SURU’S SAKE !!

Astia de la Taxi m-au pus pe ganduri cu revenirea lor.

„Te iubesc” nu sunt cuvintele dupa care tanjesc, ma doare fix in fund de „te iubesc”, iar asta e nu e un lucru de ignorat...e cam greu pana cand o durere se face simtita de fundul meu bombat !

Chestia asta cu iubirea e in cliseele hollywoodiene. Nu-mi plac cuvintele mari pentru ca suntem prea mici pentru a le rosti. Nu e vorba de romantism, sunt- imi plac florile. Freziile. Si-mi place dragostea. Seara.

Eu nu spun des „te iubesc”, mamei i-am spus pentru prima data acum un an, dupa ce am tot ezitat spunandu-i la telefon „si eu”. De ce? Pentru ca persoanele importante din viata mea stiu foarte bine ce simt, stiu foarte bine ca le pun lor ceai inainte sa-mi pun mie si ca fara ele n-as fi eu.

Eu nu prea pot sa spun „te iubesc” si nu vreau sa mi se spuna. Ca daca ma supar ma intorc in copilarie si ma inspir din citatu’ grav : Veritasaga nu se asculta, se simte.

„Te iubesc” nu se spune, se simte.

pAndu