vineri, 3 septembrie 2010

Pseudo-recenzie "Bucharest Tattoo Convention 2010" .

Mi-am fumat tigara, mi-am baut cafeaua si m-am intors la conditia obisnuita de secretara, tot cu gandul la ultimele trei zile. Legendare!
Nu, nu m-am indragostit de vreun zeu coborat fix de pe muntele Olimp ( daca ma chinuiam putin, poate reuseam) si nici Patrice n-a venit in genunchi la mine implorand sa ma casatoresc cu el, la loto n-am castigat si chiar daca as fi facut-o, banii n-ar fi durat trei zile ca, deh, avem silicoane de pus, kile de cumparat, vile de mobilat, bilete pentru Amsterdam si garantia unei vieti relaxante de achizitionat. Aplicatia Facebook- Pentru Prieteni.

Fusei la Bucharest Tattoo Convention 2010, bre!, prima conventie organizata in capitala madrei tari. Mandra de prostie, dar asta e alta fila din cartea vietii pe care vreau candva sa o scriu ( azi ma simt artista !).
Veni lume multa, diferita si ciudat de speciala- asta aveam sa aflu mai tarziu.
Impactul a fost : "Ce caut eu aici, acea needle virgin de care o astfel de orgie artistica nu prea are nevoie ?". Dar au avut nevoie de mine, daca nu la strans sacii galbeni, macar ca om de incredere pe care te poti baza cand vine vorba de rapus bestia numita, simplu, vodka. Asta seara, pentru ca ziua lumea e seriosa si tatueza. Nelumea se trateaza cu algocalmin cu bere.
Tot nu reusesc sa depasesc faza "sunt femeie- vorbesc/scriu/aberez exagerat de mult".
Dar hai sa incepem.

Ca mai toate chestiile care conteaza, conventia a durat trei zile- c-asa vrea Creanga din mormant: 27-29 august.
Inca de joi seara, toti artistii care acceptasera invitatia spusesera " Salut, Bucuresti !", "Salut, centru vechi inca in renovare !", "Salut, bere smechera care face poc! ca sampania !".

Vineri, in prima zi, am indraznit sa absentez. Serviciul meu e... solicitant, mai ales dupa o seara tumultoasa. Insa, Artistii cu a mare s-au prezentat la datorie, datorie pe care o stiu al dracului de bine. TOTI. Ar fi pacat daca i-as enumera doar pe cei cu care am reusit sa schimb idei si zambete largi, pentru ca toti merita aceeasi recunostinta.
Bucurestenii au fost destul de receptivi, in masura in care au trecut pe-acolo fie ca erau pasionati, fie ca aveau un fluturas de dimensiunea unei muste de acoperit cu, surpriza !, tot un fluturas de dimensiunea unei, alta surpriza !, muste mai grase, fie crezand ca se tatueaza gratis ( ce zisasi ??), sau avand impresia ca mai nou Vanghelie da mici si bere la Sala Palatului si nu in Parcul Izvor. Exceptie domnul American Flag, care fusese dat afara de iubi-iubi de la Snagov si, cu gandurile sado-maso adanc inradacinate inlauntrul sau, a nimerit unde trebuia.
Au fost acordate premiile si prima zi a conventiei a trecut.

Zi fericita pentru cel mai simpatic bautor de tequilla in the house, care si-a insusit unul din premiile facute de, cu si din mana lui, in toate sensurile pe care le pot capata prepozitiile astea.

Sambata am ajuns dupa-amiaza la Sala Palatului, fiind primita cu acea caldura pe care ti-o poate oferi doar un refren din Parazitii. « Doar alcool, sex, droguri » si mai ales tatuaje s-au intamplat in a doua zi a conventiei.

Domnul cu nume biblic de la securitate mi-a aratat ca exista inca in tara asta mancata de rugina hotiei oameni corecti si foarte devotati. Nici oameni care sa rada mai mult decat mine n-am prea intalnit- Sefa, you’re the boss !
Analizand, organizarea si desfasurarea evenimentului au fost impecabile, la nivel de Romania, de Bucuresti- orasul unde lumea nu se mai satura de tribale.

Sa revenim la sambata. Atmosfera a fost bine intretinuta de maestrii amintiti mai sus, publicul a cantat si a dansat, eu incercam sa ma integrez in peisaj si cum toata lumea stia versurile a fost usor sa avem un numitor comun. Pacat ca am prins doar doua piese.

Am vazut tatuandu-se cel mai frumos portret vreodata (Cu durere in suflet, recunosc. Il intrece pe preferatul meu, Einstein.) si pe zeitatea elena la lucru.
Roiul de albine s-a plimbat prin sala toata ziua intepand si eliberand sunetul, la inceput, deranjant pentru orice strain de tot ce inseamna arta asta. N-a fugit nimeni de frica roiului, ba din contra. A fost o zi pe cinste, cu foarte multe tatuaje bune inscrise in concurs la toate categoriile pe care nu le mai stiu la numar, pentru ca erau multe.
Fericitii posesori au defilat pe scena nestiind ca pe frunte poarta un fel de tatuaj aparut din senin : "SATISFACTIE" cu litere de-o schioapa.

Zi fericita pentru acelasi tequilla guy, Sven, inca mandru posesor de premiu.

Ziua numarul doi a continuat seara, la after party, unde am dansat cum n-am mai facut-o demult si unde am descoperit ca as putea fi o buna translatoare, obiect de studiu: Vama Veche- Vara asta. Oameni mai energici am vazut mai rar, sigur e efectul tatuajelor. Trebuie.
Eu, Andrada de Romania, ma declar impresionata !

Paranteza : A naibilor tu, Andrado, te mai crezi si vreun fel de printesa acum ! Am inchis paranteza.

Duminica pentru mine a inceput tarziu, cand am reusit sa ajung cu chiu, cu vai.
Pentru singura data in istoria mea de persoana fizica nu mi-am permis sa ma plang de cearcane sau oboseala, toata "adunatura aia" de la Sala Palatului era aterizata de pe planeta care inca lucreaza la masa vocabularului si n-a ajuns la cuvantul oboseala.
Am spus cumva mai devreme ca sunt impresionata ?!
Din nou, roi de albine, din nou artisti seriosi care atunci cand e vorba de treaba lor o fac cum nu se poate mai bine. Acelasi domn cu nume biblic m-a intampinat la intrare, aceeasi atmosfera. A fost cea mai frumoasa zi din cele trei si cea mai lunga.

Doi, zece. Doi, zece. Cinci. Trei. Sapte sute treizeci si doi. Ze-ce. Ze-ce.

Mai putine pauze de tigara pentru ca afara erau circa -700 de grade Celsius, deci mai multa socializare indoor. Si asa ajungi sa cunosti oameni despre care nu-ti imaginai vreodata sa fie atat de deschisi si populari.
La ora opt seara, cand se presupune ca trebuia sa se fi incheiat toate socotelile, oamenii inca se tatuau, in timp ce pe scena erau inmanate premiile zilei si cele mai bune ale editiei.
Mie nu-mi mergea zoom-ul sau, daca mergea, nu deslusisem cum sa-l invat sa faca primii pasi. Nici eu nu reuseam sa fac cinci pasi la dreapta catre pseudo-pitiponc, ratacita in discutii despre imobiliare, febra fetei mici si dezbracate din stanga, daca ii e rusine sau nu lui Costi sa se dezbrace pe scena, cat de nebuna a fost seara trecuta si cat de tare ar fi sa mergem candva la Timisoara. (Alina, Atti, cand ma fac mare vreau sa fiu ca voi).

Singurul regret : nu a reusit nimeni sa umple amaratul de indian !!

Zi tristuta pentru Sven, teguilla guy, si pentru trofeul lui cuprins de un val de energie magica si evaporat ca prin minune. Isn’t this ironic ? Poti oricand sa-ti faci altul.

La final, stand pe scari in fata Salii Palatului, ne simteam ca in copilarie in ultima zi a vacantei de vara ( mai mult cei implicati direct). De maine ce mai facem ?

Eu stiam ce-o sa fac. Troleul 69 o juma de ora, 10 minute mers pe jos, cafea, tigara, cafea, tigara- secretara.
Nu stiam ca o sa scriu chestia asta pentru ca nu credeam ca o sa raman atat de marcata ( asta suna de parca m-ar fi marcat padurarul « bun de taiat ») de tot ce s-a intamplat acolo. Chit ca n-o sa mai vad (prea curand) pe nimeni din toti cei pe care i-am cunoscut, stiu ca de-acum n-o sa mai am niciodata pareri preconcepute. Cat despre evenimentul in sine... Costi, unde ziceai ca vrei statuaia ?

Si nici nu stiam c-o s-o public de-abia vineri, adica acum, din lipsa de "bun de tipar", pe care oricum nu il am de la pseudo-persoana care doarme, probabil.

Suna-ma, ba!

pAndu