Om mai destept ca romanul nu s-a pomenit.
Au incercat americanii ceva in aceasta privinta dar dupa ani petrecuti in laboratoare si mii de epxerimente pe sobolani, tot ce au putut realiza a fost un robot care sa scuipe seminte cu un debit de 7 grame/ secunda.
Barosanu' Titi Costoraru' le-a retezat-o scurt din caruta sa tunata cu felinare, dulai si cutit la cingatoare, dovedind ca el la numai 3 ani reusea un spectaculos 9 grame/secunda. Pentru asta s-au jurat pe stramb, cu lumanarea aprinsa si cu mana pe Biblie, frat-su Shibi si sor-sa Nuimivineinmintenumetipicdetiganca.
La noi totul se desfasoara cam in acelasi registru: justitia functioneaza dupa aceleasi reguli expuse mai sus doar ca aplicate mult mai prost si fara rost. Macar aici o stim pe-a dreapta.
Cand vine vorba de politica, insa... lucrurile se schimba. Daca Sibi si-ar fi putut schimba declaratia in defavoarea lui Titi Costoraru' pentru o cinzeaca si o sticla de ulei taman buna pentru lamba, ar fi facut-o. La fel si sor-sa pentru un pachet nou de carti de ghicit si o vopsea de par bulgareasca.
De-asta s-au gandit ei, maestrii costorari, sa arate lumii cat de destepti suntem noi, sa moara maicuta mea.
Au facut, deci, un sfat popular si au decis: costorarizarea Romaniei. Da-o dracu de treaba, lucrurile aici e prea fishy.
Asa ca n-a durat mult si dupa circa saiajde pungi de semninte nutline pestrite cu extrasare au intocmit planul de actiune.
Aici intervine elipsa narativa, numai Creanga stie exact la ce ma refer (pacat ca e sub pamant si nu poate explica). Ne treziram dintr-odata toti cu un accent grav, acorduri de Bach de la Barlbulescu si comportament tipic costoraresc, unde mai pui ca de la atata nutline cu extrasare toate costoraritele se viseaza Angelica Bonita?!
Pentru inceput, au reusit un lucru pe care noi am tot incercat sa il rezolvam, fara niciun rezultat. Costorarii au recuperat, dupa ani si ani, tezaurul de la nenorocitii de rusi.( sasi hui, blea).
Si pe cat de chibzuiti si tematori, pe atat de sireti: jurara sa il apere cu pretul vietii, de aia l-au transformat in lanturi pentru dulaii de la carutele tunate, in cruci pentru preasfintiile lor, mitropolitii tuturor mitropoliilor de pe intreg teritoriul Romanii si in covrigi brasoveni- d'aia cum doar la Victoriei la metrou mai gasesti in zilele de mare foamete.
Gatul cainilor se rupea, mitropolitii orbeau la vazul stralucitorului metal, cat despre covrigi...erau fix simpli, nu tu sare, nu tu mac, nici susan cat varf de ac. Nimeni nu manca asa covrigi.
Din acel moment costorarii, pentru binele acestui popor in fata caruia jurasera credinta, poarta tezaurul la dansii...macar asa rusii n-or sa ni-l mai poata lua. ( Tu te-ai baga sa-i furi unuia lantul de dulau de la gat in timp ce scuipa seminte cu un debit, in medie, de 8 grame/secunda?! Asa ziceam si eu.)
Multe maretii au sa mai faca costorarii pentru natiune, multe au sa mai desfaca costoraritele, multe au sa mai insfaca costorarii conducatori. In timp ce prostii ca mine isi pierd timpul cu tampenii in loc sa isi faca proiectele serioase pentru facultate.
PS: Do not costorarizate yourselves!
pAndu
